Cum alegem un ruter wireless?

Un ruter TP-Link Archer C7. Foto credit: tp-link.com

   De la prieteni dezorientați, care aleargă prin magazine, primesc foarte des întrebarea: cum să-și aleagă un ruter wireless pentru acasă? Dincolo de considerentul prețului, unii insistă pe „cât de departe bate” dispozitivul, alții pe viteza normată, pe vreo funcție X, pe numărul de antene sau chiar pe designul carcasei. Răspunsul meu pentru cei care îmi solicită asemenea sfaturi este, mai mereu, dezamăgitor pentru ei, dar însumează o mai  complexă experiență personală.  În esență, le spun așa: „cumpără-ți cel mai fiabil și mai rapid ruter pe care poți folosi Software Liber”.

[...]

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Fotografii Mapillary: o idee mai bună decât selfie-urile din vacanță

Motto: „Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice.”  Constituția României din 29 martie 1923, art. 7

În ultimii douăzeci de ani, de când s-au răspândit pe piață camerele foto digitale și telefoanele mobile inteligente pentru marele public, cantitatea de fotografii pe care le facem a crescut exponențial. Gândiți-vă: pe vremuri, plecam în vacanță înarmați cu un aparat foto cu film și cu una-două roll-filme de 36 de poziții. Asta înseamnă, în medie, 72 de cadre a căror calitate finală o studiam cu atenție – spațiul fiind limitat, acordam mai multă grijă subiectului, încadrării și expunerii fiecărei fotografii. După prelucrarea într-un laborator fotografic, pozele noastre, alb/negru sau color, își găseau locul într-un album din dulap, de cele mai multe ori însoțite de comentarii scrise cu cerneală. Și cam asta era tot. Fotografia nu ajungea în prea multe mâini – intimitatea participanților era, de obicei, asigurată – informațiile despre context se păstrau, calitatea era bună, iar durata de viață era foarte mare (avem fotografii pe hârtie vechi de peste 100 de ani!).

 Azi, lucrurile s-au schimbat fundamental.

[...]

Monumentul „Ultimul străjer al Capitalei”, mormântul eroului Nicolae Păianu din Primul Război Mondial, monument situat în fața Aeroportului Băneasa. Fotografie realizată de mine pentru situl Mapillary

Ce rost are să fotografiem, în milioane de copii, aceleași obiecte și locuri, dacă toată această informație fotografică planetară nu ne este nicăieri ușor accesibilă (pe web) și nu suntem liberi să o refolosim – în regim de deplină libertate, adică de Date Deschise (Open Data)? De ce tot acest consum inutil de spațiu de stocare, această duplicare?

[...]

 
Iată că o tânără companie din Suedia, Mapillary (https://www.mapillary.com/), și-a propus acest obiectiv ambițios: să colecteze fotografiile ambientale pe care dorim să le facem publice, să le recompună într-o descriere cât mai detaliată a mediului înconjurător (realitate virtuală) și să ni le ofere înapoi tuturor, sub o licență liberă. Cu cât mai multe fotografii bune și exact poziționate, cu atât mai detaliată imaginea realității înconjurătoare.

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Cracker-ul Guccifer: ce poate învăța marele public

Marcel Lazăr Lehel, cunoscut drept „crackerul Guccifer”, pretinde că a avut acces la căsuțele de e-mail Google ale d-nei Hillary Clinton și ale altor persoane publice. Foto credit: nationalisti.ro

Recent, pe 9 iulie, postul Antena3 a difuzat un interviu cu dl. Marcel Lazăr Lehel, un român ce se bucură de notorietate internațională (cu conotații negative), fiind cunoscut publicului ca „hackerul Guccifer”. Pe scurt, care este cauza faimei sale, ce a făcut Guccifer? A „spart” căsuțele de poștă electronică personale ale foarte multor figuri publice americane – oameni politici, funcționari superiori și celebrități – precum și pe cele aparținând unor români: europarlamentara PSD Corina Crețu și fostul director al SRI, George Maior.

[...]

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Skolelinux: GNU/Linux pentru licee și facultăți

 

Schema unui laborator școlar dotat cu Skolelinux

Fiindcă a venit vorba despre utilizarea GNU/Linux în școli, am să vă spun că la începutul lui iulie a fost anunțată lansarea versiunii 8 a Debian Edu, cunoscută și sub denumirea de Skolelinux – o distribuție ce poate fi de un imens folos practic liceelor și facultăților din România. Scopul ei este de a pune la îndemâna celor din din învățământ un mediu de laborator gata configurat, deosebit de comod și gratuit.

 Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Tor, ceapa care luptă cu Sistemul...

N-am înțeles niciodată la ce s-au gândit creatorii rețelei Tor (https://www.torproject.org/) când au ales o banală ceapă ca simbol grafic al proiectului lor. Poate că i-a inspirat densul pachet de foi concentrice al legumei în cauză, greu de pătruns. Cert este că, azi, programele scrise de ei – și vasta rețea mondială de calculatoare bazată pe ele – sunt un instrument esențial pentru păstrarea libertății online, pentru fiecare dintre noi.

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

EDUbuntu sau Windows… Vista?

Motto: „Politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului”. Majestatea Sa Regele Mihai I al României, din mesajul rostit în fața Parlamentului, 25 octombrie 2011

   Chiar și aceia a căror profesie nu este Tehnologia Informației vor fi aflat, din presă, că guvernele multor state avansate întreprind pași pentru adoptarea Software-ului Liber în administrațiile lor publice. De ce – este ușor de ghicit. Cei nefamiliarizați cu tehnologiile libere vor intui numai primul avantaj, cel evident: acela că se economisesc sume de ordinul zecilor de milioane de euro, prin folosirea de software disponibil gratuit. Însă beneficiile sunt mult mai profunde. Utilizarea Standardelor Deschise în licitații – o definiție precisă a noțiunii de Standard Deschis se găsește la http://www.digistan.org/open-standard:definition – face ca sistemele informatice achiziționate să fie independente de un furnizor anume. Echipamente și programe provenite de la producători diferiți vor colabora și/sau se vor putea substitui funcțional, în raport cu necesitățile. Mai mult, „cultura organizației”, dezvoltată în jurul GNU/Linux și a altor programe libere similare, va înlesni autoinstruirea, curiozitatea sănătoasă, obținerea de îmbunătățiri prin forțe proprii și experiment. Acesta este un model de lucru total opus aceluia care subordonează organizația de stat și indivizii ce o alcătuiesc intereselor unui „partener strategic” oarecare. Altfel spus, un model al libertății, contrapus unei dictaturi corporatist-birocratice.

   În decembrie 2013, primăria din München a anunțat finalizarea cu succes a proiectului Limux, care a însemnat renunțarea la Microsoft Windows și migrarea spre GNU/Linux și LibreOffice a 15.000 de PC-uri care deservesc administrația orașului. Rezultatul proiectului a însemnat scăderea spectaculoasă a dependenței față de un furnizor unic, securitate îmbunătățită a sistemului și economii de 11,7 milioane euro.

   Până în noiembrie 2011, Jandarmeria franceză instalase distribuția GNU/Linux specifică GendBuntu (derivată din Ubuntu) pe 35.000 de calculatoare ce îi aparțin, înlocuind, astfel, Windows XP. Până la finalul lui 2014, este prevăzut că 75.000 de PC-uri ale Jandarmeriei vor fi trecut prin această migrare.

   În septembrie 2012, regiunea spaniolă Andaluzia dotase 22.000 de calculatoare din școli cu distribuția Guadalinex EDU, o adaptare specială pentru învățământ a familiei Ubuntu. În 2013, 70.000 de PC-uri din școlile gimnaziale din regiunea Extramadura, precum și alte 15.000 de stații de lucru din sistemul de sănătate publică fuseseră dotate cu Linex, o distribuție special adaptată. Trebuie remarcat că, în 2003, 200.000 CD-uri cu Linex au fost distribuite gratuit împreună cu un ziar local din Extramadura și se estimează ca aproximativ 10% din populația regiunii folosește programul.

   Nu vă voi mai obosi cu alte exemple din Marea Britanie, Brazilia, Statele Unite, India, China. Dar unde se găsește, în acest peisaj, România?

  În toamna lui 2013, 1749 de laptopuri Asus X101CH, rulând distribuția GNU/Linux EDUbuntu au fost donate școlilor din România de către lanțul de magazine Profi, prin concursul „Profi te premiază”. În februarie 2014, o știre ProTV semnala faptul că o jumătate dintre aceste laptopuri zac nefolosite, din cauza faptului că o mare parte din profesori și elevi par a fi familiarizați exclusiv cu inevitabilul Microsoft Windows. Pe celelalte, dascălii au găsit o formulă de a instala Windows și, în absența vreunei forme de instruire asigurate de Minister, evită să folosească orice alt sistem de operare. Ufff, oare de ce trăiesc eu cu sentimentul că aceasta e o dependență de cvasi-monopol și o formă de a promova produsele unui anumit furnizor privat prin însuși sistemul public de învățământ?

  Confruntat cu expirarea suportului pentru Windows XP (8 aprilie) și cu ne-reînnoirea contractelor de licențe software pentru laboratoarele școlare, ministerul de resort ne anunță că școlile „sunt încurajate” să folosească sisteme de operare libere, cum ar fi Edubuntu sau sunt obligate să reinstaleze vechiul Windows Vista. Fără o măsură care să ajute profesorii din sistem să se familiarizeze cu GNU/Linux, anunțul nu pare nimic mai mult decât o metodă străvezie de a forța mâna celor care trebuie să decidă reînnoirea pachetului de licențe proprietare, cu cheltuirea unei sume rotunde din bugetul public.

Între timp, despre „bucuria” provocată profesorilor și administratorilor de rețea – care trebuie să reinstaleze, de la o zi la alta, noi și vechi licențe Windows în toate laboratoarele de informatică – vă las să citiți, pe cont propriu, pe forumurile oficiale de suport…

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Cu ce înlocuim Windows XP?

Motto: „Pe cutie scria: „Pentru a utiliza produsul nostru, este necesar să aveți instalat un sistem de operare Windows 2000 sau mai bun”. Așa că am folosit Linux”

   Vocile oficiale Microsoft nu mai contenesc să ne anunțe că, la începutul lunii aprilie 2014, încetează definitiv suportul pentru familiarele Windows XP și Microsoft Office 2003, „caii de ham” ai multor firme de pe la noi. În schimb, clienții sunt îndemnați să achiziționeze noul, multrâmbițatul Windows 8.1. Poate că vestea „pensionării” XP va fi ignorată de o mare parte a publicului larg, dar cei care se pricep cât de cât știu că acest anunț nu este doar o simplă manevră de marketing, destinată să mai aducă companiei niște încasări. Practic, clienții sunt anunțați că, după aproape 13 ani, cei care se mai încăpățânează încă să folosească bătrânul sistem de operare sunt lăsați în voia sorții. După 8 aprilie, în absența actualizărilor periodice pentru sistem, publicate de Microsoft (acele updates care sosesc zilnic prin Internet și care vă solicită, uneori sâcâitor, atenția), calculatoarele Dvs. vor fi expuse virușilor și atacurilor externe de tot felul, ca să nu mai vorbim de lipsa acută a driverelor XP pentru componentele hardware pe care le cumpărați. Cu alte cuvinte, vi se oferă motive serioase, aproape obligatorii, de a renunța la XP.

   Ceea ce mașinăria de reclamă a Microsoft „omite”, în mod convenabil, să spună este că nu veți putea rula Windows 8 pe vechile Dvs. calculatoare.

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Revoluție în Internetul românesc: adoptarea IPv6

   [...] La origini, rețeaua mondială fusese proiectată să fie un grup de mașini conectate, egale ca nivel ierarhic, în care fiecare mașină oferă și primește, în același timp, servicii (model distribuit și „democratic”, peer-to-peer). Utilizatorul uman era „deservit” de calculatorul cel mai apropiat, care devenea „asistentul”, „serverul” său. Doi factori principali au dus la evoluția Internetului către modelul prea rigid, piramidal și ierarhic, pe care-l cunoaștem azi: un „server” central (sau un cloud?) oferă servicii unor „clienți” mici, lipsiți de „putere de decizie” și spațiu de stocare (tablete, telefoane mobile, PC-uri ușoare).

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Rețele fără fir din România

   Am avut șansa să copilăresc în cele mai frumoase și mai liniștite cartiere din București. În școala primară, eram fascinat de aparatele Morse văzute în filme, de piesele din alamă fină și de clicăitul cald, familiar, al armăturilor de lemn lovite de electromagnet. În atelierul amenajat în subsolul casei bunicului reușisem să construim un aparat de radio cu galenă, cu piese originale: diminețile petrecute pe acoperiș, întinzând antene din zeci de metri de cupru subțire, ca și căutarea „punctului sensibil” pe detectorul cu cristal, cu căștile pe cap, îmi procurau emoții pe care le încerc și azi.

    Pe străduțele liniștite ce duceau spre școală, printre casele cu personalitate – frumoase vise ale arhitecților din ’40 – schimbam cu vreun coleg semnale Morse transmise cu lanterna sau cu o oglindă ce lucea în soare. Pentru un copil din anii aceia, un walkie-talkie ar fi fost o jucărie inaccesibilă, nu atât din cauza prețului, ci, mai ales, din pricina restricțiilor politice absurde. Așa că trebuia să ne mulțumim cu joaca cu interfoane cu baterii – având firul iscusit adus pe sub gardul grădinii vecinului – cu semnale Morse transmise din fereastră și cu recepționatul la cască a îndepărtatelor transmisii radio pe unde scurte.

   Pe atunci, nu aveam de unde să știu că, treizeci de ani mai târziu, voi colinda aceleași străduțe din jurul școlii, înarmat cu un minunat aparat rulând Software Liber, nu mare decât palma. Și că el îmi va permite nu doar să sun orice persoană de pe planetă, să fac fotografii color și să-mi cunosc poziția exactă, dar să și explorez automat spectrul frecvențelor radio și să desenez o hartă detaliată a punctelor de acces Internet din jur. Puncte reprezentând, fiecare, o cale deschisă către orice informație publicată pe Glob…

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

 

GNU/ Linux la Politehnică

   La ora când scriu aceste rânduri, tocmai s-a încheiat cea de a șaptea ediție (2013) a evenimentului anual Linux Install Fest, desfășurat la Rectoratul Universității Politehnica București. Mai pe românește, întâlnirea anuală la care proaspeții studenți ai anului I din Facultatea de Automatică și Calculatoare sunt ajutați să se familiarizeze cu sistemul de operare GNU/Linux și să îl instaleze pe laptopurile personale. Ajutorul vine din partea Asociației ROSEdu (http://www.rosedu.org) – adică colegi de-ai lor mai mari și tineri asistenți – iar interesul general este mare, fiindcă GNU/Linux reprezintă subiect de studiu și unealtă de lucru, încă de la primele laboratoare.

 Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Foto: Nicu Buculei

„Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa”

   Cuvintele de mai sus aparțin Majestății Sale Regele Ferdinand I al României și, peste arcul deceniilor de când au fost rostite, reflectă foarte bine adevărul locurilor pe unde am avut șansa să colind în această vară.

 Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Din nou, despre standarde deschise și independență…

   Se poate ca aceia dintre cititorii mei care nu au formație tehnică să nu fi înțeles ce legătură există între GNU/Linux și libertatea programelor, pe de o parte și conceptul de „date deschise” (Open Data), prezentat în numărul trecut, pe de altă parte. GNU/Linux stârnește multe comentarii și pasiuni, dar, aparent, „datele deschise” sunt o noțiune prea tehnică, cam plictisitoare pentru nespecialiști. Nimic mai fals: noi, cetățenii României, ne lovim zilnic de absența datelor deschise în primăriile și ministerele românești, cu consecințe directe, dezastruoase, asupra vieții noastre de zi cu zi. De aceea, îmi voi permite să insist puțin, oferindu-vă și câteva exemple.

 
 Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

Cine controlează fișierele Dvs.?

   Răspândirea Software-ului Liber a adus nu numai o revoluție în felul cum obțineți și utilizați programele de calculator, ci, mai ales în felul în care gândiți despre informația ce vă e necesară. Nu este suficient doar ca fiecare telefon mobil pe care îl cumpărați, ca fiecare ruter wireless pe care îl montați în sufragerie, acasă, ca fiecare laptop cu care lucrați să ruleze (sau să poată rula) software neîngrădit de restricții tehnice și legale. Accentul cade, în aceeași măsură, și pe datele pe care le manipulați, pe noianul de texte, fotografii, desene și secvențe audio/video pe care calculatorul Dvs. le „mestecă” în fiecare zi. Trebuie să puteți beneficia de libertate deplină în a obține datele, în a le copia și recombina în moduri variate – pentru a produce informație nouă din această recombinare – și în a oferi și altora rezultatele. Toate acestea conduc la conceptul generos de Date Deschise (Open Data), un concept ce are definiție precisă (vedeți la http://opendatahandbook.org/ro/what-is-open-data/index.html), dar care pare atââââât de străin organizațiilor românești actuale (publice și private)!

 Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

 

Din libertate vine eleganța…

   Aceia care au avut curiozitatea să testeze personal mai multe distribuții GNU/Linux, pe perioade îndelungate, știu cât de dificilă este o alegere potrivită. Pentru cititorii acestor rânduri, poate că un vechi PC cu procesor Celeron și 512 MB RAM și un laptop recent, cu procesor I7 și 8 GB RAM ar putea juca, ambele, rolul de stație de lucru, dar nu același software va fi potrivit pentru a le pune în mișcare. Sau poate că vechiul Dvs. PC de la birou a ajuns în camera copiilor, pe post de „jucărie” și nu veți dori ca primele lor experiențe în fața tastaturii să fie frustrante, chinuitoare, din cauza vitezei prea mici a sistemului. La fel, software-ul simplu, vechi și „neînzorzonat” ce își face atât de bine datoria pe serverul companiei Dvs. nu va fi privit cu ochi buni de către un împătimit de jocuri, care visează, pentru laptopul propriu, la cele mai noi și sofisticate efecte grafice, lansate în programele „ultimul răcnet”. Deci, ce distribuție alegeți, astfel încât să îmbinați stabilitatea și securitatea cu caracteristici cât de cât moderne ale software-ului?

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

 

Despre Cloud, chestia aia noroasă și întunecată…

[...]   Într-o conferință publică ținută în 2010, profesorul Eben Moglen, programator și avocat al Fundației pentru Software Liber, remarca că, prin analiza datelor despre comportarea și preferințele Dvs. din trecut, se poate ști ce vă doriți înainte chiar ca Dvs. înșivă să știți asta. 

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

 

Folosirea programelor proprietare este imorală

Motto – despre nevoia acută de responsabilitate și morală: „Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”. Majestatea Sa Regele Mihai I al României

 

Afirmația din titlu este dură. „Cum așa ?” veți întreba. „Folosirea majorității programelor cu care publicul larg este atât de obișnuit – începând cu unele ca Microsoft Windows, AutoCAD sau Adobe PhotoShop – este imorală și, deci, nerecomandată, reprobabilă ? Cine îndrăznește să afirme așa ceva ?”

Ei bine, există cel puțin o voce, o personalitate notabilă pe Terra care afirmă, răspicat, acest lucru. Richard Matthew Stallman, „părintele” noțiunii de Software Liber, a vizitat de curând România, cu ocazia lansării oficiale a Fundației Ceata.

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>

BitTorrent: este legal să descărcați fișiere din Internet!

Am simțit nevoia să scriu afirmația de mai sus cu litere mari, vizibile.

Asta fiindcă, în ultimul timp, organizațiile ce se ocupă cu răspândirea conceptului – mult prea general și „elastic” – de „proprietate intelectuală”, par să fi repurtat mari succese psihologice în înspăimântarea sistematică a publicului român. Atâtea voci de la noi – competente sau nu – au vorbit despre „piraterie”, despre descărcarea neautorizată de muzică, filme și programe din Internet și despre încălcarea drepturilor de autor, încât simplul fapt de avea instalat pe calculatorul Dvs. un client BitTorrent vă face suspect în ochii colegilor! Desigur, amplitudinea fără precedent a isteriei „legaliste” nu poate decât să convină marilor case producătoare de programe și conținut media. Ele întrețin tacit confuziile create și exagerările, sperând că publicul mai slab de înger le va lua cu asalt casieriile, căutând absoluțiunea de „vini” mai mult sau mai puțin imaginare în respectarea licențelor…

  

Citiți articolul complet pe site-ul revistei IT Trends >>

GNU/Linux: libertate sau comoditate?

   Una dintre primele întrebări pe care vi le puneți atunci când începeți să utilizați GNU/Linux este „Ce distribuție să instalez ?”. Paradoxal, de răspunsul la această întrebare vă veți apropia abia după ani de experiență în utilizare și veți înțelege, încet-încet, că nu e unic. Alegerea distribuției potrivite este o artă ce necesită finețe: de multe ori, ea face diferența între un proiect de succes și unul ratat, sau dintre un profesionist destins și un începător speriat. Dacă faceți acum primii pași în GNU/Linux, aceste rânduri își propun să vă vină în ajutor.

sau

Citiți articolul complet pe site-ul revistei IT Trends >>

 

Diacritice: e simplu să scrieți corect românește! (II)

  În prima parte a acestui articol am enumerat cele cinci tipuri de aranjamente de tastatură, conforme cu standardul național oficial, care vă permit să generați toate semnele necesare scrierii în limba română. De asemenea, am arătat că singurele diacritice corecte sunt cele cu virgulă dedesubt – și nu cele cu sedilă. În numărul de azi, îmi respect promisiunea de a explica, pas cu pas, cum să configurați corect calculatorul pentru a scrie românește, fără să memorați combinații de taste...

 Citiți articolul complet pe site-ul revistei IT Trends >>

Diacritice: e simplu să scrieți corect românește! (I)

     De mai mult de douăzeci de ani, utilizatorii români de calculatoare s-au obișnuit atât de mult cu sistemele configurate pentru limba engleză și cu absența oricărei facilități pentru a scrie corect un text în românește, încât „măcelărirea” limbii noastre este privită ca ceva firesc. Chiar și unii funcționari de stat sau profesori (de toate gradele) acceptă, cu o ușurință condamnabilă, documente fără diacritice sau cu greșeli de ortografie. Și totuși, scrierea cursivă cu diacritice și verificarea elementară a corectitudinii unui text românesc sunt lucruri simple, în orice sistem de operare recent. Articolul de față își propune să vină în ajutorul persoanelor netehnice, arătându-le cum își pot configura calculatorul ca să scrie corect românește, fără efort.

Fotografiile din text sunt de pe blogul d-lui Cristian Secară.

Citiți articolul complet pe site-ul revistei IT Trends >>