Motto: „Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice.” Constituția României din 29 martie 1923, art. 7
În
ultimii douăzeci de ani, de când s-au răspândit pe piață camerele foto
digitale și telefoanele mobile inteligente pentru marele public,
cantitatea de fotografii pe care le facem a crescut exponențial.
Gândiți-vă: pe vremuri, plecam în vacanță înarmați cu un aparat foto cu
film și cu una-două roll-filme
de 36 de poziții. Asta înseamnă, în medie, 72 de cadre a căror calitate
finală o studiam cu atenție – spațiul fiind limitat, acordam mai multă
grijă subiectului, încadrării și expunerii fiecărei fotografii. După
prelucrarea într-un laborator fotografic, pozele noastre, alb/negru sau
color, își găseau locul într-un album din dulap, de cele mai multe ori
însoțite de comentarii scrise cu cerneală. Și cam asta era tot.
Fotografia nu ajungea în prea multe mâini – intimitatea participanților
era, de obicei, asigurată – informațiile despre context se păstrau,
calitatea era bună, iar durata de viață era foarte mare (avem fotografii
pe hârtie vechi de peste 100 de ani!).
Azi, lucrurile s-au schimbat fundamental.
[...]
Ce rost are să fotografiem, în milioane de copii, aceleași obiecte
și locuri, dacă toată această informație fotografică planetară nu ne
este nicăieri ușor accesibilă (pe web) și nu suntem liberi să o
refolosim – în regim de deplină libertate, adică de Date Deschise (Open Data)? De ce tot acest consum inutil de spațiu de stocare, această duplicare?
[...]
Iată că o tânără companie din Suedia, Mapillary (https://www.mapillary.com/),
și-a propus acest obiectiv ambițios: să colecteze fotografiile
ambientale pe care dorim să le facem publice, să le recompună într-o
descriere cât mai detaliată a mediului înconjurător (realitate virtuală)
și să ni le ofere înapoi tuturor, sub o licență liberă. Cu cât mai multe fotografii bune și exact poziționate, cu atât mai detaliată imaginea realității înconjurătoare.
