My GnuPG key

We can communicate via secure e-mail using GnuPG / OpenPGP, which I strongly recommend. More details in this guide.

For those seeking to write to me, here is my public GnuPG key:

pub
4096R/0xC2B8B57AAAFC29CE 2016-02-29
Fingerprint=EA7F F4E9 08A4 B62D 34E0 9889 C2B8 B57A AAFC 29CE
sub 4096/0x059CDF01110D7CE9 2016-02-29

vineri, 10 aprilie 2020

M.S. Regele Mihai despre viitorul și echilibrul României într-o Europă fără granițe, care se îndepărtează de Dumnezeu


    Pe toți cei ce locuim în România ne frământă azi întrebări - și anumite răspunsuri, uneori contradictorii - legate de viitorul țării noastre și de locul ei în nemilosul joc geopolitic mondial. Care este limita acceptabilă între suveranitatea națională și globalizare? Ce facem cu educația, cu sistemul de învățământ? Dar cu autostrăzile, cu infrastructura națională? De ce sunt dezorientați tinerii noștri și cum pot fi convinși să nu părăsească România? Ce rol mai au credința și Biserica în echilibrul nostru sufletesc? Dar „politica mare”: rămâne ea doar un focar al deciziilor controversate și al corupției? Unde ne situăm, în incerta Uniune Europeană, pe care unii globaliști o visează ca federație fără frontiere, Statele Unite ale Europei? Și, mai presus de toate, ce trebuie să facem, practic, pentru viitor?
    Dacă doriți răspunsuri pertinente la toate aceste întrebări, puține texte care s-au publicat în ultimii ani sunt mai relevante decât minunata carte a d-lui Stelian Tănase, „Conversații cu Regele Mihai”, apărută în 2018 la Editura Corint. Cartea se găsește încă în librării și o recomand călduros cititorilor de toate vârstele. Mai ales pentru cei tineri, cărora căutările online le sunt cel mai la îndemână, îmi permit să reproduc aici un fragment, pe care sunt sigur că îl veți găsi ca având o valoare inestimabilă.
    În acest interviu, oferit în 2005, Majestatea Sa Regele Mihai al României vorbește despre VIITORUL țării, în loc de a rememora episoade din trecutul ei. Oricând nu mai știți unde să găsiți adevărul în noianul de informații ce ne cotropesc zilnic, în cuvintele Suveranului veți găsi un „ghid” de valori personale pentru fiecare - gânduri despre economie, despre educație, despre diaspora. Și, nu în ultimul rând, despre Hristos și despre adevăratul rol al preotului în societate.
    Textul ce urmează, parte din ultimul capitol al cărții, este o incursiune în gândurile Regelui nostru (pe care trebuie să le puneți în contextul anului 2005). Toate drepturile aparțin autorului și editurii (fragmentul este reprodus în scopuri necomerciale, cu scop educațional - de fapt, citând fragmentul, vă încurajez să cumpărați și să citiți integral această excelentă lucrare, fiind aproape sigur că vă voi fi trezit curiozitatea!).

Sursa foto: spynews.ro

„România să-și regăsească locul în Europa”


„Dacă fac o medie generală despre ce am găsit aici, atunci zic că am fost foarte trist! Am băgat de seamă foarte clar că toată mentalitatea noastră românească este complet diferită. (...) Parcă nu îmi mai recunoșteam țara. Și îi înțeleg, în bună parte pe românii noștri care au trecut prin ce-au trecut. Simțul ăsta românesc al lor a fost alterat foarte mult din cauza prigoanei, din cauza a tot ce s-a întâmplat.”

Stelian Tănase: Cum vedeți acum, când sunteți în țară, istoria României? Ce s-a întâmplat în secolul XX cu această țară?

Regele Mihai: Când m-am întors în 1997, întâi că pentru mine era ceva necunoscut. După 50 de ani sau 60 de ani trecuți, cu tot ce s-a întâmplat aici, eram nedumerit puțin de ceea ce vedeam. Ce am regăsit eu, într-o bună parte, a fost căldura oamenilor și felul cum au reacționat când am venit. Erau așa cum știam eu românii dinainte. Dar dacă fac o medie generală, dacă e să spun o părere generală despre ce am găsit aici, atunci zic că am fost foarte trist! Fiindcă pe lângă acești oameni care erau la sate când umblam, descosând așa, și alte persoane, nu numai țărani, am băgat de seamă foarte clar că mentalitatea noastră românească este complet diferită. Nu vreau să se înțeleagă greșit, că nu spun într-un sens peiorativ, dar, în anumite privințe, parcă nu îmi mai recunoșteam țara. Și înțeleg, în bună parte, pe românii noștri care au trecut prin ce-au trecut. Simțul românesc al lor a fost alterat foarte mult din cauza prigoanei, din cauza a tot ce s-a întâmplat.

Educația a fost aproape nulă față de ce știam noi înainte. Cu toate teoriile, cu toate minciunile spuse, când întrebam de ce e așa - mi se spunea „Aaa, da, asta a fost, acum lucrurile sunt diferite.” Sigur că sunt diferite, numai că asta nu înseamnă că așa este mai bine. Asta este! (Râde amar – n. ed.) Mulți spun că eu am idei din trecut. Bine, zic eu, am trăit în trecut, dar știu ce înseamnă moralitatea, cinstea, felul de a te purta, manierele, lucruri de felul ăsta, pe care acum nu le mai găsesc cum erau. Cred că l-am cam lovit puțin pe domnul respectiv. Încet, încet, am umblat mai mult în afara Bucureștiului. Bucureștiul nu e chiar țara românească. Asta se știe despre toate capitalele din lume...

Pe cât am putut, am umblat pe la țară. Numai că și acolo sunt niște lucruri care denotă puțin politicianismul. Nu puteam să intru într-un sat sau într-un orășel fără să fie plin de microfoane, să țin discursuri! Bine, dar eu nu am venit să țin discursuri, eu am venit să văd oamenii, să mă întâlnesc cu ei, să vorbesc cu ei. Dar cu toată învălmășeala din jurul meu, nu puteam să dau de omul simplu, omul de rând. Era foarte greu. Când intram în câte un sat în care nu știa nimeni că vin, acolo apărea cineva! Hm... Săracii oameni! S-au chinuit așa de mult ca să poată să trăiască cum au trăit din firimituri. Și asta strică mentalitatea (are lacrimi în ochi - n. ed.).

Ce pot eu să sper sau să văd pentru România este, bineînțeles, în primul rând, să-și găsească locul ei înapoi în Europa. Că e Uniunea Europeană, că sunt alte... (organizații - n. ed.), sigur. Dar eu vorbesc de simțământul românesc, care poate diferă puțin de politica-politică, de politica propriu-zisă. Noi am făcut parte din Europa de când ne știm noi, de la Carol I cel puțin. România trebuie să-și regăsească locul în Europa.

Apoi, cum să punem niște baze serioase pentru țară. Să găsim oamenii care trebuie, care vor, într-adevăr, cu tragere de inimă și iubire de țară, să uite puțin de ei înșiși. Asta poate nu o să le placă multora. Bineînțeles că politica este necesară, asta se face peste tot, dar să nu treacă interesele politice în fața intereselor țării. Știu că e un lucru destul de greu de înțeles. Dar câteodată, liderii noștri, fie că sunt militari, fie de altfel, trebuie să ia decizii și să facă lucruri care sunt contrare celor ce ar voi ei să facă în interes personal. Aici e marea dificultate. Fiindcă din câte am văzut eu cu educația asta nouă, oamenii nu se mai gândesc la lucrurile astea. Vorbesc despre oameni din diferitele straturi cu care am avut întâlniri.

Cum ajungem ca România să fie România? Aici e cheia. Eu spun un lucru: Depinde foarte, foarte mult de cine este sus. Fiindcă poți să ceri fel de fel de lucruri și pe urmă, dacă se află că cel care a vorbit despre asta a făcut fel de fel de coțcării și mișmașuri, atunci s-a dus. Este o viață extrem de grea, foarte dificil să poți să te ții drept câteodată. Mi s-au întâmplat și mie, personal, lucruri de astea, cu toate că acolo a fost influența mamei mele. Eu nu știu dacă mai este cineva ca mama mea care să imprime ceva pentru România, dar serios. Guvernul se schimbă, oamenii se schimbă, mai vin de un fel, vin de altfel, vin de toate felurile, dar chestiunea mare este ce simt ei din punct de vedere românesc! Una e să spună vorbe mari și discursuri, și alta e să vezi ce se întâmplă în fapt.

S.T: Cum erau românii înainte de război? Mă gândesc la anii ’20-’30. Apoi am avut un șir de dictaturi - dictatura lui Carol al II-lea, apoi dictatura militar-legionară, după aceea dictatura lui Antonescu singur și, în fine, dictatura comunistă, care a fost atât de lungă. S-a schimbat mentalitatea românului în această perioadă lungă de dictatură și de lipsă de libertăți și de democrație?

M.S. Regele: Față de ce știam eu înainte, în anii '20 poate nu, dar în anii ’30, mentalitățile, cum am spus, s-au schimbat mult, fiindcă au fost atâtea lucruri oribile care s-au întâmplat aici. Eu nu zic că în anii '30 toate lucrurile au fost perfecte, asta nu se poate nicăieri. Dar cel puțin știu că România a înflorit, economia românească a fost imperfectă, dar a fost în regulă, politica noastră externă s-a făcut cât s-a putut, cu Titulescu, spre Occident, ministerele conduse de partidele politice s-au străduit.

În anii '38-'39, standardul nostru de viață aici era aproape echivalent cu cel din Franța și din Belgia! Leul nostru pe vremea aceea era la paritate cu dolarul. Asta înseamnă totuși că noi am făcut treabă.

S.T: Era, într-adevăr, o situație economică bună.

M.S. Regele: Lucrurile s-au încurcat în a doua jumătate a anilor '30, tatăl meu le-a scăpat de sub control, problemele politice au mai stricat câte ceva, dar totuși rămăsese trunchiul, ca să zic așa. În timpul războiului, problemele economice ale țării au fost mai puțin importante. Și, în momentul în care au venit rușii, sovieticii, totul a început să se destrame. Deși eu, personal, și românii nu suntem simpatizanți ai dictaturilor, de orice culoare or fi, ele s-au întâmplat. Dictatura lui Antonescu a fost cum a fost, dar când au venit sovieticii și au început să-i întemnițeze pe oameni, cum am relatat înainte, a fost o catastrofă pentru noi. Oricine a fost cineva în țara românească a fost lichidat. Încetul cu încetul, totul a fost lichidat. Ce a mai rămas atunci? Partidele politice, istorice au avut și ele defectele lor, totuși aveau o mare parte de patriotism. La ceilalți, la comuniști, s-a văzut, nu era niciun fel de patriotism, voiau numai să instaleze sistemul lor, numai să fie comunism și nimic altceva. Asta am trăit-o toți, și eu de afară, și ceilalți aici.

Ca să se repare toate aceste lucruri, bineînțeles, e nevoie de timp. Numai că eu insist asupra acestor lucruri - cei care sunt sus în capul țării dacă dau o linie de conduită, fermă, eu cred că până la urmă românii își revin. Dacă e ceva care nu e destul de hotărât e foarte greu. Știu, e foarte greu să fii hotărât când se moștenește o anumită situație care e aproape imposibilă. Dar un efort mare ar trebui făcut în sensul ăsta.

S.T.: Credeți că românii și-au pierdut încrederea în ei? Sau ce se întâmplă, de fapt? Pentru că celelalte țări din estul Europei s-au refăcut mai repede. România se reface mult mai încet.

M.S. Regele: Drama prin care am trecut noi a lăsat urme. Este ca o boală gravă de care te vindeci până la urmă, dar rămân niște lucruri acolo, nu se poate chiar șterge tot. Din câte se poate vedea în ultimii ani, populația românească nu este chiar mulțumită de ce se întâmplă, asta știu. Și nu numai din jurnale, dar și ce vedeam prin sate. Toți spun că o duc greu, că nu văd cum o să mai iasă la mal. Și s-a ajuns la niște contradicții, într-un anumit sens.

La noi, în Constituția noastră, străinii nu aveau voie să aibă pământ și proprietăți. Puteau să aibă societăți. Acum, am fost învinuiți, într-un sens, că vindem țara străinilor. Hm... Dar acum ce vedem noi? Cel puțin în vestul țării, în Timișoara, Arad și câteva alte locuri. Peste tot au năvălit străinii, au cumpărat pământurile țăranilor, zic că au făcut industrie, că dau de lucru oamenilor. Dar săracii țărani care aveau pământurile lor nu mai au nimic acum, totul e în mâini străine. E plin de italieni și de nemți, și mai sunt și mulți alții acolo. Nu zic că ar trebui să îi dea pe toți afară, dar eu cred că nu ar fi trebuit să ajungem acolo.

Cred că cei din afară sunt mult mai dezvoltați ca noi, dar tot din cauza acestei situații dinainte de căderea comunismului. Dar românul nostru, cu toate defectele lui, are un talent mare, acela că învață foarte repede când simte că e ceva serios. Am văzut asta în multe domenii, cum s-au descurcat mulți în timpul războiului, învățau fel de fel de lucruri și mergea. Scârțâia, dar mergea. Eu cred că dacă era o conducere mai flexibilă, dacă ar fi fost atenți conducătorii, acești străini ar fi venit cu tehnologiile lor, cu metodele lor, fie ele tehnice, fie în economie, și s-ar fi făcut o treabă mai bună și mai repede.

Și eu nu am înțeles de ce nu s-a întâmplat așa, fiindcă au venit câțiva români din afară, din America, din Anglia, chiar și din Franța. Oameni care și-au făcut o situație bună, apreciați în afară, oameni care au învățat, care știau o grămadă de chestiuni, care la noi încă nu se făceau, au venit aici în țară să-și ofere serviciile și să înceapă să reconstruiască. Ei bine, nu au fost primiți. Aproape că au fost dați afară. Pentru mine este acea mentalitate dinainte: dacă vine cineva și te învață să faci un anumit lucru și ai o mentalitate complet inversă, bineînțeles că n-o să vrei să accepți, fiindcă îți strică treburile pe care le faci pe sub masă, cum se spune.

Asta ar fi marea mea dorință, dar nu știu cum se poate face, ca România să își revină. Nu se poate să fie ca înainte, nu poți să te întorci înapoi complet, totuși multe din lucrurile care au fost înainte se pot reface acum. Nu știu cum aş putea să le spun oamenilor ca să mă înțeleagă mai bine. Să sperăm că ne putem reface țara. Nu se poate face într-un an, doi, dar cel puțin să se vadă drumul, că mergem undeva.

S.T: Cum vedeți România în secolul XXI?

M.S. Regele: Oh... ce nu sunt eu sigur este ce are să se întâmple cu Uniunea Europeană. Am văzut deja în Franța că se întâmplă unele lucruri în problemele religioase. Creștinismul este scos din constituția lor. Mie mi se pare asta foarte rău. Că sunt exagerări din toate părțile, bineînțeles, dar asta nu înseamnă că trebuie dat creștinismul deoparte, asta nu se poate. Cum intrăm noi în toată chestiunea asta, o să fie destul de complicat, din moment ce trebuie să urmăm legile lor. O să vedem cum putem să ne adaptăm. Adaptarea este chestiunea principală.

S.T.: Dar cum vedeți România și pe români? Oamenii simpli? Cum vedeți viitorul lor în continuare? Pentru că a spus-o Majestatea Voastră - oamenii au dus-o greu, sunt săraci, se descurcă greu, n-au de niciunele, când vine iarna se întreabă cum o să iasă din ea? Cu ce mai au prin hambare, cu ce plătesc întreținerea la bloc. Cum pot să scape din situația asta?


M.S. Regele: Românii simpli... Din punctul de vedere al tinerilor, acolo am observat ceva ce mi-a plăcut. Ei caută. Dar nu prea știu pe unde să o apuce, de unde să ia acel ceva pe care îl caută. Eu am vorbit cu mulți studenți, întreabă fel de fel de lucruri care pentru noi sunt banale, dar săracii de ei, le-am și spus-o: „Dacă voi nu știți cum merg lucrurile astea, cum să vă hotărâți ce trebuie făcut dacă nu ați fost învățați? Nu e vina voastră...” Ar trebui făcut ceva.

S.T.: În privința tinerilor?

M.S. Regele: Da. Numai că din cauza tuturor schimbărilor politice, lumea este atât de ocupată cu politica zilnică, încât eu nu știu câți se mai gândesc la tineri. Pentru cei de la o anumită vârstă în sus, e deja mai greu. Ei au trăit deja 30 de ani prin toate dificultățile. Eu aș vrea să văd tineri care să se dezvolte cu o altă mentalitate, cu picioarele pe pământ, cu tragere de inimă. De învățat, învață foarte bine și sunt foarte mulți studenți care intră la universități. Foarte bine. Numai că nu găsesc nimic de făcut aici și pleacă afară. Și acolo își fac o oarecare situație, în loc să o facă aici.

În România sunt plătiți prost, fiindcă economia încă nu este pusă la punct. Cu toate că Fondul Monetar și Europa ne ajută cât se poate, totul cade pe un teren care încă nu e fertil. Asta nu pot să spun că este o viziune, dar este o dorință noastră ca țara noastră să fie pusă la punct, din nou. Pe cât se poate. Nu așa, ca acum, să trenăm cu anii și anii. Trebuie început ceva. Nu poți să bați din palme, să faci de a doua zi, dar trebuie totuși să pui în fața oamenilor o tendință, ca ei să vadă că este un viitor, că lucrează fiecare la asta. Dar pentru moment nu știu câți văd drumul. Tinerii sunt cam dezamăgiți. Și îmi pare foarte rău pentru că tinerii sunt viitorul țării, la urma urmei. Asta le-aș ura lor. Dar ei singuri nu pot să se bage peste tot dacă nu îi primim!

S.T.: Aș vrea să ne vorbiți despre ziua în care va avea loc intrarea României în Uniunea Europeană. Cum o vedeți? Faptul că România va fi din 1 ianuarie 2007 membră a comunității europene.

M.S. Regele: Europa noastră a fost rău destrămată înainte. Și acum, cât de cât, Europa însăși începe să-și găsească drumul. Când noi o să intrăm alături de cei din Vestul european, să fim membri acolo, trebuie să găsim în comun ce facem, unde mergem, fără să călcăm prea mult în picioare anumite susceptibilități din diferite țări. Fiindcă dacă vii și faci o apă din toate, nici asta nu se poate. Noi, europenii, după câte se vede peste tot, suntem mult prea individualiști ca naționalități. Or, dacă vrei să faci o masă întreagă din asta, cum e în America, nu se poate, nu cred că să meargă, o să iasă bucluc. O să trebuiască multă chibzuință.

Noi, aici, poate avem alte feluri de a gândi, trebuie să încercăm să vedem dacă ce spun ceilalți e potrivit pentru noi. Văd în Franța, uneori Chirac spune câteodată niște lucruri care pentru ei poate or fi bune, dar nu merg pentru noi. Dacă or să fie mai mulți care nu vor să înțeleagă, o să fie foarte greu. Eu aș vrea să văd Europa bine închegată, să fie totul la un loc, să tragem toți în aceeași direcție, dar fiecare după posibilitățile noastre. Nu zic fiecare cu greșelile noastre, astea trebuie îndreptate, bineînțeles. Dar cel puțin să fim uniți în ceva, fiindcă timpurile... Dumnezeu știe ce se mai întâmplă pe aici.

S.T.: Majestatea Voastră crede că, după 50 de ani de dictatură în România, după ani de tranziție foarte grei, românii, oamenii simpli - până la urmă nu guvernele fac lucrurile astea, ci oamenii - or să facă față? Europa vine cu exigențe și standarde foarte ridicate, și de muncă, și de disciplină, de democrație, de proceduri, de justiție. Credeți că România este pregătită și că românii vor face față la acest efort?

M.S. Regele: Dacă România se înjghebează bine cu Europa, asta rămâne oarecum de văzut. Fiindcă mai avem multe de învățat. Și să lăsăm fiecare ideile noastre prea accentuate, fiindcă asta în comunitate, în general, nu se prea potrivește. Trebuie să ne adaptăm, trebuie să învățăm multe. Vedem lucruri care nu sunt bune în afară, să încercăm să lăsăm deoparte și să punem mâna pe ce este serios și bun. Aici mai avem de învățat foarte mult. Eu nu știu exact cum sunt celelalte țări din blocul nostru, polonezii, balticii, bulgarii, ei au treburile lor fiecare, dar mă gândesc la ai noștri, fiindcă ei au învățat atât de multe lucruri rele, obiceiuri necurate. Ei, dacă lucrurile astea nu se schimbă, o să fim puși iar la colț, chiar dacă intrăm acolo în 2007. Dacă vom continua așa, riscăm să fim dați afară. Cred că trebuie să tragem toți cum trebuie. Trebuie să învățăm lucruri care sunt poate contra simțămintelor unora, dar nu putem face altfel. Trebuie să ne aliniem cum trebuie cu specificul nostru păstrat, care nu atinge interesul Europei, în general. Și nu cred că interesele noastre or să pericliteze Europa. Asta nu cred. Trebuie să învățăm să ne îndreptăm, să ne curățăm în suflet și la cap!

Și cum am spus bisericilor câteodată. Îmi pare rău că mulți dintre preoții pe care i-am văzut eu, tineri, când ies din școlile teologice, repetă oamenilor ce au învățat. Știu că este extrem de greu ca dintr-o școală să aprinzi flacăra în sufletul oamenilor. Dar lumea merge la biserică, ascultă o predică, oamenii ies afară și fac ca înainte. Nu asta este ce aș vrea eu să văd. Preoții, când țin predica să învețe oamenii simpli, de rând, să facă să pătrundă în sufletele lor învățăturile lui Hristos. Fiindcă acolo este morala cea mai pură și curată dintre toate mentalitățile, educațiile, din toate cele ce învață preoții. Aici, în România, cam lipsește. Oamenii ies afară din biserică și continuă ca înainte. De asta spun că adaptarea noastră la restul Europei trebuie să fie și în suflet, și în inimi, și la cap. Însă pentru asta trebuie să fie învățați. Omul nu se gândește la toate lucrurile astea, fiindcă el are destule buclucuri în viața lui.

S.T.: Cine să îl învețe?

M.S. Regele: Exemplul trebuie dat de sus. Biserica ar avea un rol enorm. Unde merge ceva mai bine este în armată. Fiindcă acolo este disciplină, acolo nu e joacă. Și tot se mai învață ceva. Dar nu știu exact până unde merge învățătura în armată, că una e disciplina militară, și alta este ce se poate face în viața obișnuită.

S.T.: Ați vorbit despre nevoia aceasta de a stârni o flacără, de a face lucrurile din suflet. Cine ar trebui să aprindă această flacără acum, când intrăm în Uniunea Europeană1?

M.S. Regele: E vorba de sufletul oamenilor. Cred că acolo Biserica are rolul primordial. Numai că trebuie să fie destul de puternică pentru asta și, dacă vin de afară cu alte influențe, să încerce să puie Biserica deoparte, asta nu trebuie acceptat. Oricum, ce s-a întâmplat cu sovieticii, ce ne-au învățat ei, care erau atei până în rădăcinile lor, cu distrugeri de biserici și lucruri de felul ăsta, asta trebuie curățat cumva. Biserica are un rol foarte, foarte important.

S.T.: Cum ne privește Europa acum? Credeți că ne acceptă? Li se pare că suntem străini? Cum privesc faptul că și românii - 22 de milioane de oameni - intră acum în această mare comunitate?

M.S. Regele: Trebuie să intrăm acolo cu o purtare care să se potrivească, măcar într-o anumită măsură cu ce fac cei din restul Europei. Nu putem să fim un vid, să rămânem într-o parte, de capul nostru. Asta nu se mai poate! Eu tot revin și spun că cine este sus - conducătorii și Biserica - ar trebui să insufle sensul acestei schimbări. Eu cred că românul simplu ar învăța destul de repede ce e de făcut dacă simte că e ceva și pentru el în asta. Așa s-ar putea să ne integrăm mult mai bine. Cel puțin, mă rog lui Dumnezeu să fie așa. Nu putem să rămânem totdeauna de capul nostru, singuri. Avem prea multe probleme.

1 România a încheiat negocierile de aderare la data de 17 decembrie 2004, dar a fost invitată să devină efectiv membră a Uniunii Europene doi ani mai târziu, în 1 ianuarie 2007. România a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană la Abația Neumünster din Luxemburg în 25 aprilie 2005. Interviurile cu Regele Mihai au fost realizate în săptămâna dinaintea acestei date istorice.



vineri, 11 octombrie 2019

Bucharest: the Arch of Triumph, a Royal monument (II) / București: Arcul de Triumf, un monument regal (II)



The Royal Coat of Arms on the Arch of Triumph in Bucharest / Stema Regală pe Arcul de Triumf din București


    Here are some good quality pictures of the Arch of Triumph in Bucharest, Romania, along with some very brief explanations (please see below each image).
    The monument celebrates the fights during (and after) the First World War on the territory of Romania, the reunification of all Romanian historical lands and the coronation of Their Majesties King Ferdinand I and Queen Maria (the second Royal couple) as Sovereigns of Greater Romania, in 1922.
    Please note that the country was an ally to the Triple Entente during WWI, despite King Ferdinand being of German origin (a pretty close relative to the German Kaizer: he was a member of the Hohenzollern-Sigmaringen family). Queen Maria, however, was British-born (a niece of Queen Victoria and one of the most beautiful women in Europe, at the time). Both the King and the Queen were very active participants in the battles and had huge popularity among Romanian soldiers and civilian population (they still do, with King Ferdinand I being remember as "The Unifier" and Queen Maria as "The Mother of The Wounded").
    By participating in WWI along the Entente, King Ferdinand bravely sacrificed his own familiy relationships to the higher political interests of Romania (traditionally, the public regarded France as Romania's main source of cultural inspiration and ally). A special role in the war was reserved to the French Military Mission in Romania, led by General Henri Berthelot, who later developed in an even more close (and even personal) Franco-Romanian friendship.
    A special episode immediately after the war (in 1919) was the Romanian Royal Army's mission of chasing out the first Soviet-installed government in Europe, the Communist government of Béla Hun in Hungary. Under the direct orders of HM King Ferdinand, the Romanian Army kept the intervention as quick and less intrusive as possible, in order to show internationally that its military action was not an act of war towards the Hungarian people, but a helping hand. That's why one plaque under the Arch of Triumph lists Budapest as the last battle during the campaign.
    The monument itself was erected in a hurry in 1921-1922 - initially, it was made of wood. After some architectural changes, the form we see today was given in 1936, during the reign of HM King Carol II. That's why the Royal Cipher of Carol II (two opposed and crowned Cs) is visible in the four triangular decorations immediately above the open of the Arch.
    Some important elements of architecture are:
  • the effigies of King Ferdinand and Queen Maria on the Southern façade, with their Crowns
  • the speech of HM King Ferdinand I when Romania entered WWI (August 27th, 1916), on the Eastern pilar
  • the proclamation of HM King Ferdinand I in Alba Iulia (October 15th, 1922), on the ocassion of his coronation as King of Greater Romania - on the Western pillar
  • the chronological list of battles fought by the Romanian Royal Army, written on plaques under the Arch: "CERNA", "JIU OLT", "DRAGOSLAVE", "NEAJLOV", "OITUZ", "MĂRĂȘTI", "MĂRĂȘEȘTI", "RĂZOARE", "VRANCEA", "MUNCELU", "COȘNA", "BUDAPESTA"
  • the old Royal Coat of Arms of Romania (medium variant) that dies not include the symbol of Transylvania - under the Arch, on the Western pillar
  • the new Royal Coat of Arms of Romania (medium variant), with the symbol of Transylvania included after the war - under the Arch, on the Eastern pillar
  • the inscriptions on the frontispices, reminding the victory in the Great War and the Coronation
  • the aegoric personas of "Manhood" (sculptor Ion Jalea) and "Faith" (sculptor Constantin Baraschi) on the Northern façade
  • some important dates: August 15th, 1916, January 8th, 1918, October 24th, 1918 and November 10th, 1918
  • decorations depicting cannons, plane propellers from the WWI era and even Vickers machine guns are interspersed betwen the plaques under the Arch.

    The inscription on the frontispice of the Northern façade of the Arch says: "Liberator of his people and unifier of the whole land by the virtue of his soldiers, worthy descendants of the heroes of Christianity, Ferdinand I, Lord and King of the Romanians made his entrance in the citade of Bucharest on October 16th, 1922, after his Coronation in Alba-Iulia". 
    The inscription on the frontispice of the Southern façade says: "After centuries of sufferings faithfully endured and hard struggles for the preservation of national being, after the defense full of sacrifices of human civilization, justice was finally fulfilled for the  Romanian people, by the sword of King Ferdinand, with the help of the whole nation and the thought of Queen Maria".
    The two smaller inscriptions on the lateral frontispices are: "Glory to those who, by the light of their minds and the power of their soul, prepared the national unity" (Eastern) and "Glory to those who, by their bravery and blood sacrifice, enacted the national unity" (Western).
    During the Communist era, the two effigies of the King and Queen were removed from the Arch and subsequently destroyed. They were replaced by to floral decorations made in stone, with no significance. In their effort to erase the national memory about the Monarchy, the Communists also removed the two speeches of King Ferdinand from the pillars. The missing pieces were put back in their original places during the succesive restorations after 1989.
    The Arch of Triumph played an iconic role during the first visit of His Majesty King Michael I after the Romanian anti-Communist Revolution of 1989. In 1992, two years after the bloody events, the still crypto-Communist authorities reluctantly allowed a two days visit of the exiled King, during the Easter celebrations. The Royal motocade coming from Otopeni Airport was supposed to go around the Arch, but the place was so crowded  - more than 1.000.000 people on the streets, with the closer ones touching and carresing the King's car, in an immense demonstration of love - that a Police general suddenly decided to remove the protecting chains of the monument and allow the King's car to go under. For his actions, he was fired from the Police corps, the next day.
    The annual military parades on December 1st, that celebrate the National Union, traditionally take place at the Arch of Triumph. Please note that the military units are absolutely required to go under the Arch in a North-South direction, i.e. from Piața Presei (the Square of The Printing Press) to Piața Victoriei (Victory's Square).
     Elisabeta Palace, the Bucharest residence where the Romanian Royal Family lives today, sits in vicinity of the Arch, in the nearby park that bears the name of His Majesty King Michael I of Romania. The villa is situated "like an island" inside the Village Museum and barely visible from the road. Yet, on a clear day, the personal banner that proves the presence of Her Majesty Queen Margareta, the King's elder daughter, inside the residence, can be seen from roof of the Arch, as well as from the park. The palace is the very place where the Romanian Communists, supported by the Soviets, blackmailed young King Michael into signing an unconstitutional instrument of abdication, via the terrorist coup in December 30th, 1947.
    The pictures in the photo gallery below are my own work, offered under a non-commercial license, for cultural (education/tourist) purposes only (CC BY-NC-SA 3.0). Other images of the Arch of Triumph and of the Royal Coat of Arms  may be seen in these older posts: [1] and [2], as well as on Mapillary (map and virtual reality).

---

    În galeria care urmează puteți găsi fotografii de bună calitate ale Arcului de Triumf din București, împreună cu câteva explicații sumare (rog vedeți legendele individuale aflate dedesubtul unora dintre imagini).
    Monumentul amintește bătăliile purtate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial (și imediat după), unirea tuturor teritoriilor românești și încoronarea Majestăților Lor Regele Ferdinand I și Regina Maria (a doua generație regală) ca Suverani ai României Mari, în 1922.
    Vă reamintesc că, în timpul Primului Război Mondial, țara a fost aliată cu Puterile Antantei, în ciuda faptului că Regele Ferdinand era de origine germană (rudă destul de apropiată a Kaizerului, din familia Hohenzollern-Sigmaringen). Regina Maria, însă, era născută în Imperiul Britanic (nepoată a Reginei Victoria și una dintre cele mai frumoase femei din Europa, în acel moment). Atât Regele, cât și Regina au fost participanți activi la bătălii și și-au câștigat o imensă popularitate (care se păstrează și în prezent: Regele Ferdinand este amintit ca "Unificatorul", iar Regina Maria ca "Mama Răniților").
    Participând la război alături de Antantă, Regele Ferdinand și-a sacrificat cu curaj propriile relații de familie intereselor mai înalte ale țării (în mod tradițional, Franța era privită de publicul român ca principala sursă de inspirație culturală și ca principal aliat politic și militar). Un rol special a fost jucat, pe durata războiului, de Misiunea Militară Franceză în România, comandată de generalul Henri Berthelot, care s-a dezvoltat ca o prietenie trainică (chiar personală) româno-franceză.
    Un episod aparte, petrecut imediat după război (în 1919) a fost acțiunea Armatei Regale Române de înlăturare a primului guvern comunist instalat de sovietici în Europa, cel al lui Béla Hun din Ungaria. Sub comanda directă a Regelui Ferdinand, Armata Română a efectuat această intervenție cât mai rapid și mai neintruziv posibil, dorind să arate opiniei publice internaționale că operațiunea nu era un act de inamiciție împotriva națiunii maghiare, ci dimpotrivă, o mână de ajutor. Acesta este motivul pentru care numele "Budapesta" se află înscris pe una dintre plăcile aflate sub arc, ca ultimă bătălie a campaniei.
    Monumentul a fost ridicat în grabă în 1921-1922 - inițial, el era confecționat din lemn.  După câteva schimbări de arhitectură, forma pe care o vedem azi a fost dată în 1936, în timpul domniei Majestății Sale Regelui Carol al II-lea.  Așa se explică de ce Cifrul Regal al acestui Rege  - două litere C opuse, intersectate și încoronate - se găsește pe cele patru decorațiuni triunghiulare aflate imediat deasupra deschiderii Arcului.
    Iată câteva elemente importante de arhitectură:
  • efigiile Regelui Ferdinand și Reginei Maria pe fațada sudică, având deasupra, fiecare, coroana corespunzătoare
  • discursul ținut de Majestatea Sa Regele Ferdinand I cu prilejul intrării României în Primul Război Mondial (27 august 1916), pe pilonul de est
  • proclamația Regelui Ferdinand la Alba Iulia (15 octombrie 1922), cu prilejul încoronării sale ca Rege al României Mari - pe pilonul vestic
  • lista cronologică a bătăliilor purtate de Armata Regală Română, ca nume înscrise pe plăci aflate sub Arc: CERNA”, „JIU OLT”, „DRAGOSLAVE”, „NEAJLOV”, „OITUZ”, „MĂRĂȘTI”, „MĂRĂȘEȘTI”, „RĂZOARE”, „VRANCEA”, „MUNCELU”, „COȘNA”, „BUDAPESTA
  • vechea Stemă Regală a României (varianta medie), care nu cuprinde simbolul Transilvaniei - pe pilonul de vest, sub Arc
  • noua Stemă Regală a României (varianta medie), la care s-a adăugat Transilvania, după război - pe pilonul estic
  • inscripțiile de pe frontoane, care amintesc Unirea și Încoronarea
  • reprezentările alegorice intitulate „Bărbăție” (sculptor: Ion Jalea) și „Credință” (sculptor: Constantin Baraschi), pe frontonul de nord. Ele fac referire la deviza „Bărbăție și Credință”
  • câteva date importante: 15 august 1916, 8 ianuarie 1918, 24 octombrie 1918 și 10 noiembrie 1918
  • decorațiuni în formă de tunuri, de elice de avion din perioada Primului Război Mondial și chiar de mitraliere Vickers sunt intercalate printre plăcile cu nume de bătălii aflate sub Arc
    Inscripția de pe frontonul de nord al Arcului de Triumf spune:  „Liberator de neam și întregitor de hotare prin virtutea ostașilor săi, vrednici urmași ai eroilor creștinătății, Ferdinand I Domn și Rege al Românilor și-a făcut intrarea la 16 octombrie 1922 în cetatea sa de scaun a Bucureștilor, după încoronarea la Alba-Iulia”.
    Pe frontonul sudic, inscripția arată: După secole de suferințe creștinește îndurate și lupte grele pentru păstrarea ființei naționale, după apărarea plină de sacrificii a civilizației umane, se îndeplini dreptatea și pentru poporul român, prin sabia Regelui Ferdinand, cu ajutorul întregii națiuni și gândul Reginei Maria”.
    Inscrpțiile mai mici de pe cele două frontoane laterale sunt: Glorie celor ce prin lumina mintei și puterea sufletului au pregătit unitatea națională” (est) și „Glorie celor ce prin vitejia și prin jertfa lor de sânge au înfăptuit unitatea națională” (vest).

    În perioada comunistă, cele două efigii ale Regelui și Reginei au fost înlăturate de pe monument și apoi distruse, fiind înlocuite cu două decorațiuni florale fără nici o semnificație. În efortul lor de a șterge memoria națională privitoare la Monarhie, comuniștii au înlăturat și cele două discursuri ale Regelui Ferdinand, aflate pe piloni. Elementele lipsă au fost repuse la locul lor cu prilejul restaurărilor succesive efectuate după 1989.
    Arcul de Triumf a jucat un rol simbolic în cursul primei vizite efectuate în țară de Majestatea Sa Regele Mihai I, după Revoluția Română anticomunistă din 1989. În 1992, la doi ani după sângeroasele evenimente, noile autorități românești criptocomuniste au permis cu greu o vizită de două zile a Regelui, cu ocazia sărbătorilor de Paști. Venind dinspre Aeroportul Otopeni, coloana regală trebuia să ocolească Arcul de Triumf, dar fiind o imensă aglomerație - peste 1.000.000 de oameni pe străzi, cu cei din apropierea coloanei atingând și mângâind mașina Regelui, într-o uriașă demonstrație de iubire - un general de Poliție a luat decizia de a înlătura lanțul ce proteja monumentul și a permite coloanei să treacă pe dedesubt. Pentru gestul său, generalul a fost chemat la ordin și demis din Poliție, chiar a doua zi.
    Paradele militare ce au loc anual de 1 Decembrie, cu prilejul sărbătoririi Marii Uniri, se desfășoară, în mod obișnuit, la Arcul de Triumf. Trebuie remarcat că defilarea unităților militare pe sub Arc trebuie să se facă întotdeauna dinspre nord către sud, adică dinspre Piața Presei către Piața Victoriei.
    Palatul Elisabeta, reședința din București în care Familia Regală a României locuiește în prezent, se află în apropiere, în parcul ce poartă numele Majestății Sale Regelui Mihai I. Vila este situată „ca o insulă” în interiorul Muzeului Satului și este greu vizibilă dinspre șosea. În zilele senine însă, pavilionul regal personal care atestă prezența în reședință a Majestății Sale Regina Margareta, fiica cea mare a Regelui, poate fi observat atât de pe acoperișul Arcului de Triumf, cât și din parc. Palatul este chiar locul în care comuniștii români, la ordinul ocupanților sovietici, l-au șantajat pe tânărul rege Mihai să semneze un act neconstituțional de abdicare, prin lovitura teroristă de la 30 decembrie 1947.
    Fotografiile cuprinse în galeria următoare sunt realizate de mine și vă sunt oferite sub o licență necomercială, pentru scopuri exclusiv culturale, de educație și turism (CC BY-NC-SA 3.0). Alte imagini ale Arcului de Triumf și ale Stemei Regale puteți găsi în aceste postări mai vechi: [1] și [2], ca și pe Mapillary (hartă și realitate virtuală).








The Eastern frontispice of the Arch of Triumph / Frontonul de est al Arcului de Triumf





The Southern frontispice of the Arch of Triumph / Frontonul de sud al Arcului de Triumf
















The speech of HM King Ferdinand I when Romania entered WWI / Discursul MS Regelui Ferdinand I la intrarea României în Primul Război Mondial

The new Royal Coat of Arms ofRomania, that includes Transylvania (afer WWI) / Noua Stemă Regală, adoptată după război, care include și Transilvania


The plaque comemorating the chasing of  government / Plăcuța care comemorează alungarea guvernului lui Béla Kun



The name of the battles are depicted , as well as cannons, aviation propellers and Vickers machine guns / Numele bătăliilor, împreună cu decorațiuni în formă de tun, elice de avion sau mitralieră Vickers



The old Royal Coat of Arms, that do not include Transylvania / Vechea Stemă Regală, care nu include și Transilvania








A topographic sign at the base of the Arch / Un reper topografic de nivelment, la baza Arcului

The Royal Cipher of HM King Carol II / Cifrul Regal al MS Regelui Carol al II-lea

The effigy of HM Queen Maria and the Queen's Crown / Efigia MS Reginei Maria și Coroana Reginei




The effigy of HM King Ferdinand I and the Steel Crown / Efigia MS Regelui Ferdinand I și Coroana de Oțel




The Southern side of the Arch / Fațada de sud a Arcului




The new Royal Coat of Arms / Stema Regală nouă











The aegoric "Manhood" / Figura alegorică "Bărbăția"




The aegoric "Faith" / Figura alegorică „Credința”
















The old Royal Coat of Arms, without Transylvania / Vechea Stemă Regală, fără Transilvania





















The stairs and the Windows inside the Arch / Scările și ferestrele din interiorul Arcului










The effigy of King Ferdinand, made in bronze / Efigia Regelui Ferdinand, confecționată din bronz



The effigy of Queen Maria, made in bronze / Efigia Reginei Maria, confecționată din bronz
























The view towards Elisabeta Palace, as seen from the Arch / Vedere spre Palatul Elisabeta, pe de acoperișul Arcului de Triumf








The Church of Parcul Domeniilor- Cașin, as seen from the Arch / Biserica Parcul Domeniilor-Cașin, văzută dinspre Arc






















The Romanian civilian flag (without the Royal Coat of Arms) flying on the Arch / Steagul tricolor civil al României (fără Stema Regală) arborat pe Arcul de Triumf





A view towards the Romanian Television Tower / O vedere către Turnul Televiziunii Române





A view towards Victory's Square / O vedere spre Piața Victoriei















The roof of the Arch / Acoperișul Arcului






































































































The speeches of King Ferdinand (probably the original plaques) / Discursurile Regelui Ferdinand, (probabil inscripțiile originale)







The year 1936 in Roman numerals / Anul 1936, scris cu cifre romane

The Royal Proclamation in Alba Iulia, 1922 / Proclamația Regală de la Alba Iulia, 1922



The West side / Fațada de vest
























































































A small symbol reminding the Steel Crown, on Eastern side / Un simbol mic ce amintește de Coroana de Oțel, pe latura estică