Vă
mulțumesc, doamnă președintă, distinși parlamentari, colegi și
prieteni. Este o onoare să mă aflu aici, în această după-amiază.
Din
1979, în țările cu economie dezvoltată a predominat părerea că
programele de calculator sunt supuse legii drepturilor de autor (copyright) și că drepturile de autor constituie principala
formă de control legal exercitată asupra producerii și
distribuției de programe.
De
asemenea, de la începutul anilor '90, sistemul judiciar din Statele
Unite a început să aplice producerii și distribuției de programe
legea patentelor, dar principalele instrumente legale din industria
mondială de software (atât din cea a programelor proprietare, cât
și din cea a programelor libere și cu sursă deschisă [FOSS])
depind de legea drepturilor de autor.
Legea
drepturilor de autor conferă autorilor de programe de calculator
aceleași drepturi exclusive pe care le posedă și autorii operelor
literare. În sistemul juridic din țara mea, aceste sunt definite ca
dreptul de a realiza copii, de a produce opere derivate și de a
controla distribuția inițială. În alte sisteme juridice din
Comunitatea Europeană, în această sferă sunt incluse și dreptul
de a prezenta în public programele, a le utiliza public sau a le
pune la dispoziția cuiva. Principalul este că autorilor li se
conferă drepturi de control exclusiv asupra operelor lor.
În
lumea programelor libere și cu sursă deschisă, instrumentele
legale sunt folosite pentru a returna utilizatorilor unele dintre
drepturile exclusive deținute de autori.
Luate
împreună, cele două versiuni ale GPL sunt folosite pentru a
licenția și distribui programe de calculator cu o valoare
comercială de peste 120 miliarde de dolari pe an – aproximativ un
miliard de euro. Suplimentar, serviciile și alte forme de tehnologie
a informației construite pe baza acestor programe mai însumează
încă câteva sute de miliarde de euro anual.
Așadar,
sub termenii licenței GPL se găsesc mai multe programe decât cele
ale Microsoft și Oracle, luate împreună. Volumul software-ului GPL
este aproximativ cu un ordin de mărime mai mare decât cel al SAP, cel mai mare producător de programe din Uniunea Europeană.
Dar
noi nu ne gândim la software-ul GPL ca la o companie sau ca la un
grup de firme, fiindcă el, bineînțeles, nu reprezintă așa ceva:
este, de fapt, un sistem de returnare a drepturilor către
utilizatori.
dreptul
de a utiliza programele în orice scop, fără alte permisiuni sau
restricții;
dreptul
de a obține și studia codul-sursă al programului, astfel încât
orice persoană care ajunge în posesia programului să poată
înțelege cum funcționează;
dreptul
de a înțelege cum poate fi modificat și îmbunătățit
programul, pentru a-l face mai adecvat scopurilor fiecăruia;
dreptul
de a distribui altora programul, în formă modificată sau
nemodificată.
Ca
să se asigure că aceste drepturi sunt garantate fiecărui
utilizator, licența GNU/GPL adoptă o politică foarte simplă
asupra modului cum software-ul poate fi distribuit utilizatorilor. În
esență, ea spune următoarele: acesta este programul. Îl puteți
copia, modifica sau da cui doriți. Numai nu transmiteți altora,
odată cu el, mai puține drepturi decât ați primit, la rândul
Dvs.
Cu
alte cuvinte: noi reprezentăm o comunitate și, în cadrul ei,
puteți construi orice doriți. Dar nu încercați să luați nimic
acestei comunități, în mod permanent.
Aceasta
folosire a legii dreptului de autor, cu scopul a face partajarea
programelor imună la încercări de subminare sau de îmbunătățire
fără a oferi și altora rezultatele, a dus la socializarea
cercetării și dezvoltării mondiale în software-ul de
infrastructură.
Licența
GPL a putut obține aceste rezultate fiindcă ea a instituționalizat
partajarea și a pus mulți actori ai pieței (de la IBM,
Hewlett-Packard, guvernul Statelor Unite, până la Oracle și cei
mai mari producători din estul Asiei) la o masă comună, la care
acțiunile fiecăruia au fost în beneficiul tuturor, iar cercetarea
științifică a putut deveni un bun social, în loc să rămână
închisă în sertarele fiecărei firme în parte.
Rezultatul
a fost o enormă explozie de inovație în întreaga lume, care a
schimbat nu doar prețurile practicate pe piața tehnologiei
informației, ci însăși structura acestei piețe.
Am
lucrat cu licența GPL versiunea 2 din 1993 - an în care eu am
început colaborarea cu dl. Stallman - și apoi o bună perioadă în
secolul XXI.
Prin
urmare, în 2006 am început să revizuim licența GPL, printr-un
proces de discuție publică.
Până
în momentul în care am început această lucrare publică, în
2006, sute de companii mari din întreaga lume, inclusiv treizeci
dintre cei mai mari deținători de patente, foloseau, vindeau și
își bazau afacerile pe programe aflate sub licență GPL. Toate,
dar repet, toate marile bănci de investiții din lume, aflate în
Europa, Japonia și Statele Unite, toate utilizau programe libere.
De
aceea, relicențierea, adică revizuirea licenței GPL, a însemnat o
activitate legislativă internațională pe scară largă,
desfășurată fără autorizare guvernamentală sau birocrație.
Legislație
anarhică. Legislație fără intervenția guvernelor.
În
documentul pe care îl aveți pe birouri, am prezentat un rezumat al
acestui proces, subliniind uneltele, dispozitivele și principiile pe
care le-am folosit pentru a desfășura o asemenea lucrare
internațională, lungă de șaisprezece luni, cu scopul de a revizui
toate regulile de distribuire a programelor de calculator.
Am
dezvoltat o tehnologie pe care Parlamentul European nu o posedă,
încă, pentru uzul propriu: ea permite nu doar accesul public la
materialul legislativ, ci și comentarea și editarea acestuia. stet,
sistemul nostru de revizie pe Internet a ciornelor licenței GPL a
devenit, în mâinile lui Philippe Aigrain, sistemul de consultarepublică co-ment din Paris și a constituit o primă
încercare, de început de secol XXI, de a permite legiferarea direct
de către public. Așa cum arată istoricul acelui proces de
revizuire, prezentat pe scurt în documentul pe care îl aveți în
față, în cursul a șaisprezece luni am primit aproximativ 2000 de
comentarii din întreaga lume, pe care sistemul nostru cere
participanților să le lege direct de textul de comentat. Așa se
face că nu ne-am confruntat cu războaie de idei și obscenități,
cu texte interminabile sau – iertați-mi expresia – cu demagogie
politică. Oamenilor li se cerea să spună: „această frază nu
îmi convine, fiindcă...” și „iată cum cred că ar trebui
scris”. Și am creat un sistem care permite privitorului să
identifice, prin intensitatea culorii paginii, care sunt zonele
intens dezbătute și care sunt zonele unde nu s-a făcut încă nici
un comentariu – pentru a ghida discuția publică fără a o
controla.
Am
creat comitete publice pentru discutarea ciornelor, în care hackeri
individuali din întreaga lume au primit aceleași drepturi
procedurale ca și corporația IBM, corporația Hewlett-Packard, etc.
Am prezentat o metodă democratică de revizuire a legii noastre a
drepturilor de autor – adică acea lege a drepturilor de autor care
afectează programele din întreaga lume, cea care a permis
dezvoltarea software-ului ce a concurat cu atâta succes programele
proprietare produse în alte regiuni.
Toate
acestea, vreau să subliniez, sunt foarte primitive. Chiar și acum,
licența GPL este doar un exemplu de început asupra felului în care
socializarea dezvoltării tehnologice prin transmitere liberă duce
la o tehnologie superioară. Este o demonstrație pe viu.
Știm
pe ce mâini se află datele noastre.
Am
făcut ca industria mondială a software-ului să se schimbe. Am
creat munți de inovație și am înlăturat tone de piedici ce
stăteau în calea utilizatorilor ce deveniseră prizonieri ai unor
programe - programe pe care furnizorii lor nu le permiteau să le
modifice și să le înțeleagă.
Trăim
azi într-o lume în care industria software își concentrează
eforturile spre dispozitive de calcul mobile. Ideea că vi se poate
vinde un asemenea dispozitiv mobil pe care nu-l puteți înțelege,
studia, modifica sau repara, și deci nu-l puteți împiedica să vă
spioneze, este tipul de abordare propriu companiilor pe care GPL și
alte instituții derivate din Software-ul Liber sunt menite să le
oprească. Evenimentele recente din întreaga lume au reamintit
tuturor că acele calculatoare în care nu puteți avea încredere nu
sunt sigure în folosire – și au subliniat importanța tehnologiei
pe care utilizatorii o pot înțelege și modifica pentru prevenirea
opresiunii politice directe.
Am
început activitățile noastre de modificare a legii aplicabile
programelor având în minte un scop politic. Acest scop este
menținerea libertății.
Credința
noastră a fost și rămâne aceea că orice formă a transmiterii
cunoștințelor, care permite oricui să învețe, oferă siguranță
atât pentru libertatea politică, cât și pentru inovația cu
valoare economică.
Noi
nu considerăm că asta este invenția noastră. Considerăm că este
invenția lui Galilei. Considerăm că drepturile de a spune adevărul
și de a transmite informația științifică, fără a cere
permisiunea nimănui și fără control din partea legii, reprezintă
unele dintre cele mai mari cuceriri ale civilizației europene.
Credem
că ceea ce întreprindem se înscrie în linia de gândire a acelor
mari oameni ai Libertății, care au creat o nouă Europă la 1789.
Considerăm că lucrăm chiar în numele ideii de transmitere a
cunoașterii și a auto-educării, care este rezultatul științei
europene.
Respingem
cu tot sufletul ideea că aceste lucruri sunt periculoase sau că
sunt ceva de care ar trebui să ne ferim.
Orice
guvern de pe Terra ar trebui să fie deja conștient că cele mai
mari firme de Tehnologia Informației de pe glob, inclusiv Microsoft,
nu pot exista sau funcționa fără Software Liber. Orice guvern de
pe Terra știe că nici o bancă, nici o firmă de telecomunicații,
nici o companie din domeniul energetic nu poate exista sau opera fără
Software Liber.
Printre
atâtea alte motive care mă fac, astăzi, să fiu bucuros, încântat
și onorat că mă aflu aici, trebuie să recunosc că sunt dezamăgit
că, în 2013, încă mai discutăm despre toate acestea. N-ar
trebui. Datele sunt demult pe masă. Este deja mult timp de când
schimbările tehnologice au fost înregistrate.
Efectele
produse, să zicem, asupra micii provincii Kerala din India, cu
treizeci și unu de milioane de locuitori – o provincie care folosește Software Liber în administrația ei publică, îl predă în școli și acordă atenție efectelor sale sociale de mai bine de
un deceniu – sunt relevante în ceea ce privește beneficiile
sociale pe care le are o politică de implicare reală în
Software-ul Liber.
Astăzi
aniversăm oportunitatea ce i s-a oferit lui Patrice-Emmanuel Schmitz
de a se alătura formalităților europene referitoare la legea
drepturilor de autor și proceselor administrative ale Comisiei
Europene, prin licența EUPL. Cum fiecare autor de licențe are
tendința să le prefere pe cele pe care chiar el le-a creat, nu sunt
sigur că Patrick îmi va împărtăși speranța că licența EUPL
nu va fi necesară pentru totdeauna.
Dar
orice am crede despre modurile noastre de licențiere, adică micile
documente pe baza cărora ne întemeiem afacerile, principiile mai
largi nu ar mai trebui puse în discuție. Partajarea liberă a
informației este mecanismul prin care cunoașterea crește.
Proprietatea asupra informației este mecanismul prin care
cunoașterea scade.
Licența
GPL a demonstrat că, în ceea ce privește programele de calculator,
transmiterea liberă a informației dă naștere la inovație și
aduce beneficii sociale. Proprietatea asupra informației, nu.
Licența
GPL este numai unul dintre multele feluri în care oamenii pot
distribui programe, iar eu nu susțin că este cea mai bună sau
neapărat necesară. În cabinetul meu de avocatură, în care
reprezint dezvoltatorii de programe libere afiliați Software Freedom Law Center, folosim GPL pentru unii clienți și evităm
GPL în cazul altora, din rațiuni practice ce au legătură cu
natura programelor lor și cu natura modelului de distribuție pe
care și l-au propus.
O
anume licență nu este nici o soluție magică universală, nici un
blestem absolut. Licențele sunt, ca toate documentele juridice,
moduri de a supraviețui problemelor zilnice.
Principiul
Libertății, transmiterea liberă a informației despre tehnologie,
și Drepturile Utilizatorului referitoare la tehnologie nu sunt,
însă, lucruri obișnuite. Ele sunt instituții centrale ale
tehnologiei, care servesc scopurile umanității în secolul XXI.
În
încheiere, voi adăuga o singură afirmație: tehnologia care nu
servește scopurile umanității, în secolul XXI, servește scopuri
inumane.
Se poate ca aceia dintre cititorii mei care nu au formație tehnică să nu fi înțeles ce legătură există între GNU/Linux și libertatea programelor, pe de o parte și conceptul de „date deschise” (Open Data), prezentat în numărul trecut,
pe de altă parte. GNU/Linux stârnește multe comentarii și pasiuni, dar,
aparent, „datele deschise” sunt o noțiune prea tehnică, cam
plictisitoare pentru nespecialiști. Nimic mai fals: noi, cetățenii
României, ne lovim zilnic de absența datelor deschise în primăriile și
ministerele românești, cu consecințe directe, dezastruoase, asupra
vieții noastre de zi cu zi. De aceea, îmi voi permite să insist puțin,
oferindu-vă și câteva exemple.
Redau, mai jos, un comunicat al Asociației Naționale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), cu ocazia Zilei Imnului Național (29 iulie):
„COMUNICAT
Asociatia ALIANTA NATIONALĂ PENTRU RESTAURAREA MONARHIEI (http://www.anrm.ro și https://www.facebook.com/anrmro) are onoarea de a va anunta ca luni, 29 iulie a.c., organizeaza in mai multe orase ale Romaniei un flashmob cultural dedicat Zilei Imnului National.
In cadrul acestui eveniment echipe de voluntari ai ANRM, cu drapele ale Regatului Romaniei si cu steaguri ale organizatiei noastre, se vor afla pe strazile mai multor localitati din tara si vor distrbui flyere cu textul celor doua imnuri nationale: „Desteapta-te romane”, imnul de stat actual, care a insufletit masele in timpul revolutiei din 1848 si cu care s-a murit sub gloante in 1989, si „Traiasca Regele”, imnul de stat al Romaniei care a luptat pentru reintregire in 1913-1919, imnul de stat al Romaniei Mari si imnul care a insotit ostasii ce au luptat pentru apararea hotarelor tarii si pentru libertatea poporului roman pe fronturile celui de-al doilea razboi mondial.
Principalele manifestari se vor desfasura astfel:
1. La București, la orele 18.30, se va porni din Piata Sfantul Anton (Hanul lui Manuc) si se va merge pe traseul format de strada Selari- strada Lipscani- strada Toma Caragiu- Pasajul Universitatii- Piata 21 Decembrie- bulevardul Nicolae Balcescu- bulevardul Magheru- Piata Romana- strada Mendeleev- strada Georges Clemenceau- Piata Revolutiei. Manifestarea se va incheia la statuia regelui Carol I.
2. La Cluj Napoca, manifestarea va incepe la orele 18 in Piata Avram Iancu si va continua pe bulevardul Eroilor - Piata Unirii (Matei Corvin) - Parcul Central.
3. La Timisoara actiunea se va desfasura intre orele 18.30 si 19.30 in Piata Operei.
4. La Galati evenimentul va avea loc cu incepere de la ora 18.30 in parcul din proximitatea Teatrului Dramatic „Fane Tardini”.
5. La Alba Iulia impartirea de flyere va incepe la orele 18.30 in Catedralei Reintregirii, urmata la orele 19.30 de o conferinta de presa la Hotel Cetate.
6. La Ploiesti se va incepe la orele 12.00 cu o conferinta organizata la Biblioteca Judeteana „Nicolae Iorga” de catre ANRM- Filiala Prahova in cooperare cu Biblioteca si sustinuta de profesorul Nicolae Boaru, directorul Bibliotecii, apoi, la iesirea de la conferinta, se va desfasura flashmobul cultural al ANRM.
7. La Drobeta Turnu Severin evenimentul va incepe la orele 18.00 si se va desfasura in zona de promenada Crisan si in zona Parcului Central.
8. La Bacau se va incepe la orele 11.30 in fata Casei de Cultura. In acelasi judet, manifestari similare vor avea loc la Buhusi si Onesti, precum si in comunele Itesti si Blagesti.
Răspândirea Software-ului Liber a adus nu numai o revoluție în felul cum obțineți și utilizați
programele de calculator, ci, mai ales în felul în care gândiți despre
informația ce vă e necesară. Nu este suficient doar ca fiecare telefon
mobil pe care îl cumpărați, ca fiecare ruter wireless pe care îl montați
în sufragerie, acasă, ca fiecare laptop cu care lucrați să ruleze (sau
să poată rula) software neîngrădit de restricții tehnice și legale.
Accentul cade, în aceeași măsură, și pe datele pe care le manipulați, pe
noianul de texte, fotografii, desene și secvențe audio/video pe care
calculatorul Dvs. le „mestecă” în fiecare zi. Trebuie să puteți
beneficia de libertate deplină în a obține datele, în a le copia și
recombina în moduri variate – pentru a produce informație nouă din
această recombinare – și în a oferi și altora rezultatele. Toate acestea
conduc la conceptul generos de Date Deschise (Open Data), un concept ce
are definiție precisă (vedeți la http://opendatahandbook.org/ro/what-is-open-data/index.html), dar care pare atââââât de străin organizațiilor românești actuale (publice și private)!
Noi,
asociațiile, fundațiile, coalițiile civice, platformele civice și
grupurile civice informale inițiatoare și contributoare la dezbaterea
„Procesul de revizuire a Constituției României: început, desfășurare,
viitor”, care a avut lor miercuri, 26 iunie 2013, în Sala „Constantin
Stere” din incinta Palatului Parlamentului, cu participarea a puțin peste
1% din efectivul total al parlamentarilor României și a domnului Todor Arpad, membru al echipei coordonatoare a Forumului Constituțional și
reprezentant al acestuia în cadrul Comisiei parlamentare comune de modificare a Constițutiei, în prezența TVR, a DC News și a Agerpres, vă
supunem atenției, în ideea că veți da curs cererilor conținute,
următoarea
DECLARAȚIE COMUNĂ
Subscrisele
organizații civice semnatare ale prezentului document am luat act de
modul defectuos în care s-a desfășurat până în prezent procesul de
reformă constituțională. Organizarea Forumului Constituțional a fost
lipsită de transparență, s-a încercat și în parte s-a reușit prin metode
diverse împiedicarea participării unei importante părți a societății
civile la lucrările acestui organism de consultare. Când spunem metode
diverse, ne referim la netransmiterea unora dintre informațiile
esențiale, la afirmații eronate privind numărul prea mare de
participanți și spațiul prea mic, la trimiterea selectivă a invitațiilor
la dezbateri, la blocarea accesului la unele din cele mai importante
discuții, cum au fost cele cu participarea Comisiei de la Veneția etc.
La rândul său, Raportul Forumului Constituțional a omis o parte din
propunerile făcute, a prezentat eronat lista participanților și
pozițiile exprimate la unele sesiuni, a tratat în mod inegal propunerile
primite în funcție de afinitățile ideologice și personale ale membrilor
echipei coordonatoare cu o anumită parte a societății civile, a
prelucrat în mod subtil prezentarea opiniilor recepționate astfel încât
să cadă într-o lumină mai favorabilă acele idei care corespund
filosofiei practicate de coordonatorii Forumului.
Nu în ultimul
rând, principalii coordonatori ai Forumului Constituțional s-au
autodesemnat ca reprezentanți ai acestuia în cadrul Comisiei
parlamentare comune pentru modificarea Constituției, deși ar fi trebuit,
așa cum se și anunțase, să aibă loc o rundă de alegeri în acest sens.
Suntem în curs de a compila numeroasele propuneri ale societății civile
dezavantajate de felul în care s-au desfășurat lucrurile în Forumul
Constituțional și vom pune în circulație un material cât mai
cuprinzător.
Nici
activitatea ulterioară a Comisiei parlamentare comune de modificare a
Constituției nu o putem aprecia ca fiind perfectă. Membrii acesteia au
ignorat sau au respins majoritatea propunerilor primite în mod direct
din partea societății civile. Comisia a lucrat într-o foarte mare grabă,
urmărind cu prioritate o agendă a oamenilor politici, care nu este
neapărat și agenda societății românești.
Apreciem o parte dintre
propunerile Comisiei ca având un potențial pozitiv, dar recunoaștem în
altele suprareglementări sau chiar prevederi neclare, ce ar putea
constitui noi surse de conflict instituțional și în societate (de
exemplu, se instituie organe de execuție ale minorităților naționale,
dar nu se specifică care sunt acestea și în ce constă competența lor).
Pe alocuri, se crează discriminări nejustificate, cum este recunoașterea
dreptului la identitate etnică, culturală și religioasă numai pentru
membrii minorităților naționale, nu pentru toți cetățenii României, ceea
ce duce la perpetuarea și agravarea stărilor de lucruri negative din
anumite localități unde etnicii români, majoritari la nivel de țară,
sunt minoritari. În fine, nu putem considera o practică serioasă
adoptarea anumitor amendamente și revenirea asupra lor la scurt timp în
urma unor presiuni politice. Constituția este documentul
fundamental al societății și al statului. În această calitate, textul
constituțional nu poate fi conceput în mare grabă și în principal pentru
a servi un interes de moment, așa cum este mult invocata accesare a
fondurilor europene în următorul exercițiu financiar al Uniunii
Europene. Constitutiile
se scriu având în vedere perioade lungi de timp, iar o Constituție care
la fiecare zece ani are nevoie de o revizuire nu este o Constituție de
bun simț. Prin urmare,
CEREM
1. Constituirea
Camerelor Parlamentului ca Adunare Constituantă și declanșarea
procesului de elaborare și adoptare a unei noi Constituții, care să
răspundă cu adevărat nevoilor societății românești sub toate aspectele,
să garanteze în justul sens al acestui cuvânt drepturile omului și să
asigure un optim echilibru statal. 2. Să se reia de la zero
consultarea societății civile și a populației în general prin
intermediul unui nou Forum Constituțional, coordonat de această dată de
persoane din aparatul tehnic al celor două Camere ale Parlamentului,
fără delegarea către un ONG cu agendă și simpatii proprii.
3.
Desemnarea reprezentanților societății civile în Comisia parlamentară
comună de redactare a noii Constituții să se facă pe baza unui proces
electoral cu participarea organismelor societății civile active în
cadrul noului Forum Constituțional. 4. Timpul alocat fiecărei etape în redactarea și adoptarea noii Constituții - consultarea societății
civile și a cetățenilor în cadrul Forumului Constituțional, lucrările
Comisiei parlamentare comune de redactare a noii Constituții, dezbaterea
proiectului în cadrul Comisiilor juridice ale celor două Camere,
discutarea proiectului de Constituție în plenul Adunării Constituante
etc. - să nu fie limitat decât de menținerea unui ritm rezonabil de
lucru, astfel încât să se realizeze o operă profundă și temeinică, pe
termen lung, fără introducerea unor factori de presiune care nu au nici o
legătură cu procesul de construcție constituțională.
Aceia care au avut curiozitatea să testeze personal mai multe distribuții GNU/Linux,
pe perioade îndelungate, știu cât de dificilă este o alegere potrivită.
Pentru cititorii acestor rânduri, poate că un vechi PC cu procesor
Celeron și 512 MB RAM și un laptop recent, cu procesor I7 și 8 GB RAM ar
putea juca, ambele, rolul de stație de lucru, dar nu același software
va fi potrivit pentru a le pune în mișcare. Sau poate că vechiul Dvs. PC
de la birou a ajuns în camera copiilor, pe post de „jucărie”
și nu veți dori ca primele lor experiențe în fața tastaturii să fie
frustrante, chinuitoare, din cauza vitezei prea mici a sistemului. La
fel, software-ul simplu, vechi și „neînzorzonat” ce își face atât de
bine datoria pe serverul companiei Dvs. nu va fi privit cu ochi buni de
către un împătimit de jocuri,
care visează, pentru laptopul propriu, la cele mai noi și sofisticate
efecte grafice, lansate în programele „ultimul răcnet”. Deci, ce
distribuție alegeți, astfel încât să îmbinați stabilitatea și
securitatea cu caracteristici cât de cât moderne ale software-ului?