sâmbătă, 15 martie 2014

Steagul Regal al României, arborat în fața casei noastre



   Azi mi s-a împlinit o dorință mai veche: aceea de a arbora permanent Tricolorul românesc pe fațada casei familiei noastre, care privește spre un bulevard foarte circulat. Mai făcusem lucrul acesta  ocazional, la unele sărbători, dar niciodată nu am avut un drapel care să se afle acolo continuu. Din 2012, de când România a intrat în Cartea Recordurilor prin fabricarea și desfășurarea celui mai mare steag, m-am bucurat să văd că din ce în ce mai mulți români își exprimă, astfel, solidaritatea națională. Simțeam nevoia să mă număr printre ei. Am ținut, însă, mult să arborez adevăratul drapel al României, cel pe care strălucește Stema Regală
    Prezența lui acolo servește și memoria familiei mele. Sper că, de dincolo de eternitate,  străbunicii, bunicii și mama mea pot vedea că, după 70 de ani, pe casa noastră flutură iar culorile României, cu însemnele Majestății Sale Regele. Suveranul alungat se află din nou printre români, iar cei care aduseseră umbra asupra Țării sunt pe cale de a fi definitiv uitați, ca un coșmar de care nimeni nu dorește să-și mai amintească. Cine ar fi îndrăznit să spere la toate astea, în negura dictaturii comuniste înfricoșătoare a anilor '50 sau în mijlocul restricțiilor umilitoare din anii '80?
    Și, fiindcă așa cum spunea Alexandru Paleologu, „memoria nu este numai cea care ne face să știm ce am fost, ci ceea ce suntem”, Drapelul Regal servește și prezentului. Și, mai ales, viitorului. Închidem un capitol al istoriei, deschidem altul. Copilul meu, copiii noștri, toți, au dreptul de a ști cine sunt, privind, în drumul lor zilnic spre școală, culorile și Stema.
   Îndeplinirea dorinței mele a fost posibilă cu ajutorul Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), de la care mi-am procurat un drapel de exterior (e important să fie rezistent la intemperii). Nu e un steag mare, ci unul mic, simbolic, fiindcă nu am dorit să fixez un suport special în perete, iar clădirea nu e nici hotel internațional, nici ambasadă. E doar o locuință privată oarecare din România.
   Mi-am dorit ca trecătorii să se poată bucura privind drapelul. De aceea vreau să îl arăt și cititorilor blogului meu. Trăiască Regele!




  



Niciun comentariu: