 |
| O mașină de scris Remington Rand (1946). Foto credit: https://oztypewriter.blogspot.ro/ |
Una dintre caracteristicile care deosebesc azi mediul universitar
românesc de cel omolog din Vest este absența aproape totală a
legăturilor cu „tradiția UNIX”.
Spre deosebire de colegii lor apuseni, în anii ‘70, profesorii și
studenții români din țară au fost lipsiți de accesul la marile centre de
calcul, cele care aveau, de regulă, drept nod central un mainframe (IBM ? DEC?)
cu acest sistem de operare. Sigur, ruptura n-a fost totală (proiecte de
cercetare și câteva centre de calcul au existat…) dar, în linii mari,
de-a lungul unei întregi generații, am ratat ocazia de a utiliza zilnic
UNIX, de a ne scrie lucrările academice pe astfel de sisteme, de a ne
introduce mai pe îndelete în „cultura” ce îl înconjoară – atât de
caracteristică marilor universități și laboratoare de cercetare
americane.
După „noaptea” sistemului comunist, primii studenți români
care au avut prilejul să poată lucra zilnic, neîngrădit, cu un computer,
s-au „trezit” direct în epoca IBM-PC a anilor ‘90 – dominată deja de DOS și Windows. După mine, acesta este una dintre principalele explicații pentru cvasi-totala hegemonie Microsoft din România
de azi: nu avem „amintiri de tinerețe” din lumea UNIX, nici vreun
termen mai serios de comparație, care să ne îndemne spre adoptarea mai
largă a GNU/Linux.
Cealaltă jumătate a explicației o constituie dezorganizarea și corupția
generalizată din contractele IT ale Statului, care priește de minune
comercianților…
[...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu