 |
| Majestatea Sa Regele Mihai I al României - fotografie publicată în presa străină la începerea celei de-a doua domnii, 6 septembrie 1940. Sursa foto: royalromania . wordpress . com |
La 30 decembrie 1947, după zilele grele ale celui de-Al Doilea Război Mondial, la trei ani după invazia sovietică în Țară și având la putere un guvern dominat de comuniștii aduși de Moscova, România aluneca rapid către o dictatură aspră, jaf economic și terorism de stat impus cu mijloace militare.
 |
| Tancuri sovietice pe străzile Bucureștiului, 1944. Sursa foto: ziare . com |
La 6 martie 1945, reprezentantul rus Vîșinski (omul era prea dur pentru a-l putea numi „diplomat”) îl obligase pe Majestatea Sa Regele Mihai să accepte numirea guvernului condus de „boierul roșu” Petru Groza. Regele este constrâns să desemneze acest prim-ministru impus, Țara fiind ocupată militar de sovietici și abandonată de puterile vestice la mila acestora.
 |
| Andrei Vîșinski, reprezentantul ocupației sovietice în România. Sursa foto: Wikipedia |
La 21 august 1945, văzând abuzurile ce începuseră să se petreacă în întreaga Țară, Regele Mihai cere guvernului Groza să demisioneze; pentru prima dată în istoria României, un guvern refuză să plece, la cererea Regelui. Acest lucru declanșează „greva regală”, Suveranul alegând singura metodă constituțională care-i mai permitea să oprească ilegalitățile: refuzul de a promulga legile prin semnătura Sa.
 |
| Petru Groza, primul prim-ministru comunist al României. Sursa foto: orasuldeva . ro |
La 8 noiembrie 1945 (de praznicul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, ziua onomastică a Regelui Mihai, pe care acesta, tradițional, o sărbătorea), o manifestație masivă a tinerilor din București, desfășurată în Piața Palatului (piața numită azi „a Revoluției”) este înăbușită de muncitorii aduși cu camioanele de Blocul Partidelor Democrate (o alianță de partide dominată de comuniști). Acesta este exact modelul mineriadelor de mai târziu, din anii '90. Au loc bătăi, provocări violente, incendieri de mașini și focuri de armă, iar Poliția fidelă regimului comunist operează arestări masive printre studenții și elevii ce-și manifestau sprijinul și susținerea pentru tânărul lor Rege. Deși nu s-a putut formula nici o acuzație legal sustenabilă împotriva lor, o mare parte dintre acești tineri au rămas în închisori, fiind folosiți la obiect al șantajului anti-constituțional de la 30 decembrie 1947.
 |
| Manifestanți la 8 noiembrie 1945, cu mesaje de susținere pentru Rege. Pe fundal se observă fațada Hotelul Athenee Palace (azi Hilton) din Piața Palatului (azi Piața Revoluției). Sursa foto: istorie-pe-scurt . ro |
La 19 noiembrie 1946, alegerile parlamentare ce se țineau în România sunt fraudate masiv. La numărarea voturilor, profitând de nereguli, de intimidări și de asemănarea grafică a semnelor electorale, comuniștii pretind că ar fi câștigat Blocul Partidelor Democrate (având ca simbol electoral Soarele). În realitate, alegerile fuseseră câștigate de Partidul Național Țărănesc al lui Iuliu Maniu (cu simbolul electoral Ochiul).
 |
| Blocul Partidelor Democrate (BPD), dominat de comuniști, avea ca semn electoral Soarele. Sursa foto: foaienationala . ro |
La 14 iulie 1947, în urma înscenării de la Tămădău, sunt arestați liderii Partidului Național Țărănesc. La scurtă vreme după aceea partidul este dizolvat, împreună cu Partidul Național Liberal. Se operează arestări masive printre oameni politici democrați și printre intelectuali. Comuniștii sprijiniți de sovietici își asigură poziția de unică forță politică în România.
 |
| Ziarul „Scînteia”, organul de presă al Partidului Comunist, anunțând triumfal dizolvarea Partidului Național Țărănesc și lichidarea opoziției. Sursa foto: cultural . bzi . ro |
În noiembrie 1947, tânărul Rege Mihai (26 de ani) și Regina-mamă Elena participă, la Londra, la căsătoria Principesei Elisabeta a Marii Britanii (azi Regina Elisabeta a II-a), verișoară de gradul trei a Regelui. Aici, Suveranul o întâlnește pe Principesa Ana de Bourbon-Parma (azi, Majestatea Sa Regina Ana a României), de care se îndrăgostește fulgerător și cu care se logodește neoficial. Pentru a se putea căsători, Regele avea nevoie, însă, de acordul guvernului.
 |
| Principesa Elisabeta a Marii Britanii (azi Majestatea Sa Regina Marii Britanii), în ziua căsătoriei cu Principele Phillip, duce de Edinburgh. Sursa foto: bbc . co . uk |
 |
| Principesa Ana de Bourbon-Parma, azi Majestatea Sa Regina Ana a României. Sursa foto: rasunetul . ro |
Pe 21 decembrie 1947, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina-mamă Elena revin în Țară cu trenul. În Gara Regală de la Băneasa sunt întâmpinați cu răceală de miniștrii comuniști, care, în acest timp, speraseră în secret că Regele nu va mai reveni din vizita la Londra, ușurând executarea ordinelor insistente pe care PCR le primea de la Moscova, privind înlăturarea monarhiei.
 |
| Gara Regală de la Băneasa (numită, pe vremuri, „Gara Mogoșoaia”), împreună cu Vila Minovici și Fântâna Miorița. Sursa foto: ringcentrulvechi . ro |
 |
| Gara Regală de la Băneasa, vedere dinspre peron. Sursa foto: skyscrapercity . com |
 |
| Majestățile Lor Regele Mihai și Regina-mamă Elena în tren (fotografia este doar ilustrativă, nu cunosc ocazia exactă în care a fost făcută). Sursa foto: tumblr . com |
În decembrie 1947, un singur obstacol mai rămăsese în calea puterii absolute a sovieticilor în România: tânărul Rege Mihai care, împotriva evenimentelor recente, a abandonului României de către Aliații vestici, a ocupației militare rusești și a tăvălugului politic comunist, se încăpățâna să rămână garantul drepturilor poporului român și al Constituției democratice din 1923.
Pentru detalii legate de revenirea Familiei Regale în Țară și despre nefasta zi de 30 decembrie 1947, să-i dăm cuvântul chiar britanicului Ivor Porter, ofițer al serviciilor speciale engleze, participant la Operațiunea Autonomous din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, devenit ulterior principalul biograf al Majestății Sale. Iată ce spune Sir Ivor Porter în cartea sa "Michael of Romania. The King and The Country" („Mihai I al României. Regele și Țara”, București, Editura ALLFA, 2007, traducere de Gabriel Tudor și Christian Mititelu. Toate drepturile pentru fragmentul de text citat mai jos aparțin editurii).
 |
| Sir Ivor Porter, fost ofițer al Special Operations Executive (SOE) britanic și autorul mai multor lucrări despre România și despre Familia ei Regală. Sursa foto: telegraph . co. uk |
„
O abdicare ilegală
Regele și mama Sa au sosit pe 21 decembrie și în acea seară, Regina Elena va
scrie în jurnalul său: «Tot guvernul era la gară. Buchete de
flori. Amabili, dar reci», după care va tăia cuvântul
«amabili». În clipa în care Regele i-a întins mâna, Pătrășcanu
s-a prefăcut că ceva în spatele său îi atrage atenția; alți
miniștri erau atât de ursuzi și aroganți, încât frizau lipsa de
politețe.1
 |
| Lucrețiu Pătrășcanu, ministru al Justiției în guvernul Petru Groza, ucis mai apoi tot de comuniști, după un proces stalinist. Sursa foto: Wikipedia |
Pentru Partidul
Comunist și Rege se apropia momentul decisiv. Presupunerea lui
Gheorghiu-Dej, secretarul general al PCR, că Suveranul nu se va mai
întoarce de la Londra se dovedise falsă; ca urmare, era presat
puternic să elimine monarhia.
 |
| Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al Partidului Comunist Român, unul dintre autorii direcți ai puciului de la 30 decembrie 1947. Sursa foto: Wikipedia |
Pe 22, după ce
a participat la ungerea a trei arhiepiscopi ai Bisericii Ortodoxe
Române numiți de comuniști, Mihai l-a luat deoparte pe Groza,
pentru a se plânge de încălcarea atribuțiilor regale pe perioada
cât lipsise din țară. Ca de obicei, Groza a avut o explicație
prolixă pentru tot, după care a început să mediteze cu glas tare
despre schimbările prin care trecea Europa, despre progresele
României ca stat comunist, sub protecția Uniunii Sovietice și
despre inevitabilele dificultăți pe care le cauza monarhia. Când
Regele l-a întrebat la ce se referă, premierul a replicat: «La
nimic, Maiestate, la absolut nimic. Vorbesc doar așa, în general...
Deși sunt republican, eu, personal, nu consider că România va fi
pregătită să-și asume statutul de republică nici în zece,
douăzeci, poate nici în cincizeci de ani.»2
F14.jpg) |
| Justinian Marina, unul dintre cei trei arhiepiscopi unși la 22 decembrie 1947, devenit ulterior Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist. Sursa foto: fototecaotodoxiei . ro |
Bodnăraș, care
fusese numit ministru al Apărării pe timpul absenței Regelui, a
venit a doua zi, pe 23, «să depună jurământul», fără preot,
fără Biblie, dându-și doar cuvântul, în fața Regelui. Vergotti
a observat că el părea interesat în mod deosebit de așezarea și
planul reședinței regale și al terenului înconjurător și era
escortat de un mare număr de militari din divizia Tudor Vladimirescu.3
 |
| Emil Bodnăraș, ofițer dezertor din Armata Română, devenit ulterior spion al sovieticilor în România și ministru al Apărării în guvernul Groza, a fost principalul artizan al subjugării Țării pe linie militară și cel care a organizat șantajul armat pentru detronarea Regelui. Sursa foto: Wikipedia |
În acea
după-amiază, Regele și Regina-mamă au mers să ofere felicitări
de Crăciun membrilor Casei Regale și servitorilor de la Palatul de pe Calea Victoriei, iar a doua zi au plecat la Sinaia, pentru
petrecerea de Crăciun. În seara respectivă, Mihai i-a telefonat
Principesei Ana, la Copenhaga, spre a o înștiința că totul este
în ordine.
 | ||
| Palatul Regal de pe Calea Victoriei (în piața cunoscută azi ca „Piața Revoluției” din București), principala reședință regală oficială, adăpostește acum Muzeul Național de Artă al României. Sursa foto: romania . ici . ro |
 |
| Palatul Regal din București a fost grav afectat de bombardamente și incendii în 1944. Multe dintre interioarele sale nemafiind utilizabile, Familia Regală română a fost silită să utilizeze ca reședință Palatul Elisabeta (din interiorul Muzeului Satului, lângă Arcul de Triumf din București) în perioada în care se petreceau evenimentele povestite aici. Azi, Sala Tronului, Scara Voievozilor, Sufrageria Regală și alte spații cu semnificație istorică au fost restaurate și pot fi vizitate. Sursa foto: muzeuldefotografie . ro |
Au petrecut un Crăciun liniștit. Pe 26, i-au avut oaspeți la dejun pe Principesa Ileana, soțul acesteia, Anton, și cei trei copii ai lor, iar Mihai, care nu putea nutri nici un sentiment cald pentru această mătușă, a plecat la Predeal cu prietenul său, Vania Negroponte. De asemenea, a lucrat la discursul de Anul Nou, pe care-l ținea, de obicei, în ultima zi a anului.
 |
| Principesa Ileana a României, devenită apoi Maica Alexandra la o mănăstire din Statele Unite, la nunta sa cu Principele Anton de Habsburg, petrecută la Sinaia în 1931. Sursa foto: bizbrasov . ro |
 |
| Maica Alexandra, Principesa Ileana a României, cunoscută ca „domnița Ileana”, una dintre fiicele Reginei Maria și mătușa Regelui Mihai, a vizitat România în septembrie 1990, la puțin timp înainte de a muri. Una dintre vizitele sale a fost la Castelul Bran, unde ar fi trebuit să se afle înhumată inima mamei sale. Mormântul fusese, însă, profanat de comuniști în 1968. Sursa foto: tkinter . smig . net |
Pe 29 decembrie,
Comitetul Central al PCR a finalizat planurile de abdicare,
proiectată să aibă loc în ziua următoare. Audiența la Rege a
liderilor comuniști nu trebuia să aibă loc mai târziu de orele
12:00-13:00. Odată ce era dată publicității știrea abdicării,
Ministerul de Interne și cel al Apărării deveneau răspunzătoare
de siguranța persoanelor oficiale și a punctelor-cheie din
capitală, precum Palatul Telefoanelor, sediul Radiodifuziunii,
gările, podurile și tunelurile. Armata va organiza demonstrații de
entuziasm pentru proclamarea republicii în rândul tuturor gradelor
și depunerea neîntârziată a unui nou jurământ de credință.4
 |
| Palatul Telefoanelor, o importantă investiție americană din anii '30 și vechiul Teatru Național de pe Calea Victoriei. În fotografie se observă distrugerile suferite de clădirea teatrului după bombardamentele din 1944: aceste distrugeri, deși reparabile, au fost folosite de comuniști drept pretext pentru demolarea totală a clădirii, lichidându-se, astfel, un „loc de întâlnire a reacționarilor”. Pe locul teatrului se află azi Hotelul Novotel, a cărui fațadă amintește de cea a clădirii originale. Sursa foto: turistinbucurestiro . blogspot . com |
În seara de 29,
Groza i-a telefonat lui Dumitru Negel - care era în București, cu
Mircea Ionnițiu - pentru a cere o audiență a doua zi de dimineață.
Regele trebuia să fie la palatul de pe Kiseleff la ora zece și, cum
premierul voia să discute «probleme intime, de familie», ar trebui
să fie prezentă și Regina Elena.5
 |
| Mareșalul Curții Regale, Dumitru Negel (stânga) și primul-ministru, mareșalul Ion Antonescu (centru) în fața Catedralei din Chișinău, 26 martie 1943. Fotografia este inclusă doar cu valoare ilustrativă. Funcția de „Mareșal al Curții” nu are legătură cu vreun grad militar, titularul fiind un administrator al Palatului Regal. Sursa foto: maresalul-ion-antonescu-photo . blogspot . ro |
 |
| Mircea Ionnițiu, coleg de școală și apoi secretar personal al Majestății Sale Regelui Mihai. Fotografia apare pe coperta volumului său de memorii, „Amintiri și reflecțiuni”, apărut postum la Editura Enciclopedică, pe care Sir Ivor Porter îl citează ca sursă bibliografică. Sursa foto: kaboo . ro |
Negel a sunat la
Sinaia, unde Familia Regală lua cina cu prietenii în biroul
confortabil al Foișorului și Regele s-a ridicat de la masă, spre a
răspunde la telefon. Când Negel i-a transmis mesajul premierului,
Regele a obiectat la tonul imperativ al acestuia și a răspuns că
va veni cu mașina la București după-amiaza. Zece minute mai
târziu, telefonul a sunat din nou și Negel i-a spus că Groza
insistă să-l vadă în cursul dimineții. Regele a presupus că
acele «probleme intime, de familie», de care vorbea premierul, se
refereau la nuntă și, cum Groza avea obiceiul să facă caz de
orice veste bună pe care trebuia să o transmită Suveranului, a
acceptat să ajungă în București până la prânz.
 |
| Casa de Vânătoare Foișor de pe Domeniul Regal Sinaia, numită uneori „Castelul Foișor”, locul nașterii Majestății Sale Regelui Mihai - o imagine recentă. Mult extinsă, pare-se, de către conducătorii comuniști, clădirea este singura componentă a domeniului care este încă închisă publicului, aflându-se în proprietatea R.A.P.P.S. și fiind destinată protocolului de stat. Celelalte imobile principale ale domeniului, castelele Peleș și Pelișor, ce au fost retrocedate Majestății Sale Regelui Mihai, pot fi vizitate, prin dorința Regelui. Sursa foto: wonderfulromania . ro |
În dimineața
zilei următoare, Principesa Ana i-a trimis o telegramă lui Mihai:
«Mă gândesc la tine. Cu dragoste, Nan.» Telegrama nu i-a
fost transmisă Regelui.6
Cu Mihai la
volan, automobilul regal, în care se mai aflau mama lui, aghiotantul
de serviciu și Vergotti, s-a îndreptat spre București. Regele a
remarcat un lung șir de mașini așteptând la de acum deja
obișnuitele puncte de control, dar nu și-a dat seama că doar
automobilului său i s-a permis să intre în oraș. Negel și
Ionnițiu, care așteptau în vila de pe Kiseleff, erau îngrijorați.
Liniile telefonice cu Palatul Regal nu mai funcționau și ei
observaseră soldați din divizia Tudor Vladimirescu postați lângă
clădiri din incinta Muzeului Satului, după copacii din spatele
reședinței.
 |
| O fotografie istorică a Palatului Elisabeta din București, numită în textul lui Sir Ivor Porter „vila din Kiseleff”. Palatul este amplasat ca o „insulă” în mijlocul Muzeului Satului. În încăperile acestui palat s-a produs, în 1947, șantajul pentru semnarea actului de abdicare. Intrarea sa este vizibilă, în depărtare, din șos. Kiseleff (prima alee spre dreapta, pe sensul de mers de la Arcul de Triumf spre Casa Presei). Azi, Palatul Elisabeta este utilizat de Familia Regală a României ca reședință oficială în București; când Regele se află în palat, pavilionul regal arborat pe clădire poate fi văzut din Parcul Herăstrău, de la „podul cu lebede” ce mărginește Aleea Trandafirilor. Sursa foto: stelian-tanase . ro |
Negel i-a
telefonat lui Groza, informându-l că Regele îl așteaptă.
Vergotti a adus mașina Regelui la garajul palatului, de pe Calea
Victoriei, pentru obișnuita verificare tehnică și apoi s-a
îndreptat spre biroul său din Palat. Când a fost înștiințat că
liniile telefonice cu reședința Regelui nu funcționează, el s-a
întors repede la garaj, s-a urcat în mașina sa sport și a pornit
spre vila de pe Kiseleff.
Gărzile din
divizia Tudor Vladimirescu l-au oprit însă pe aleea care ducea din
bulevard la intrare și, pe când îi examinau actele, Vergotti a
observat că un tânăr și o tânără, care părea să fie iubita
lui, dezarmau santinelele Corpului de Gardă al Regelui. Agenții lui
Bodnăraș acționau câte doi, pretinzând că sunt cupluri
obișnuite, ieșite la plimbare, și apoi scoteau pistoalele și
surprindeau gărzile, împovărate de echipamentul lor greu. Doi
tineri au sărit în mașina decapotată a lui Vergotti și l-au dus
la Ministerul de Interne, unde a fost arestat.7
 |
| Divizia „Tudor Vladimirescu”, una dintre cele două unități militare formate la Moscova din ofițeri și soldați români ce acceptaseră noii „stăpâni sovietici”, readuse în Țară de Armata Roșie cu scopul de a alcătui nucleul primei forțe armate pro-comuniste. Sursa foto: rador . ro |
Regele a decis
să-l primească pe prim-ministru în salonul de la etaj, din spatele
casei. Accesul de pe palierul etajului, de unde se urca la
apartamentele lui Mihai și al mamei sale, se făcea printr-o mică
anticameră. Regina Elena a așteptat în apartamentul ei, în timp
ce Suveranul a coborât să-și întâmpine oaspetele.
Când a văzut
că Groza era însoțit de Gheorghiu-Dej, Regele și-a dat seama că
ceva nu este în regulă. Ca ministru al Comerțului*,
Gheorghiu-Dej nu putea avea nici o legătură cu pregătirile pentru
nuntă. Dar, ca secretar general al PCR, putea avea multă legătură
cu eliminarea monarhiei. Regele i-a condus spre anticamera de la etaj
și apoi a mers să o cheme pe Regina Elena. În clipa în care
aceasta a intrat în încăpere, cei doi vizitatori s-au grăbit să-i
sărute mâna - greoiul Groza, cu capul ras, plecat și rânjind ca
un bufon și Gheorghiu-Dej, un om slab, cu părul negru încărunțit
pe la tâmple, afișând mai multă demnitate decât colegul său.
 |
| „Greoiul Groza, cu capul ras, plecat și rânjind ca un bufon...”. Sursa foto: glasul-hd . ro |
Regina-mamă,
care purta o rochie neagră de lână, a intrat prima în salon și
s-a așezat alături de fiul ei, pe un pervaz de lemn, construit
deasupra unui radiator. Groza, care purta în mâini o mapă roșie,
s-a așezat pe sofa, iar Gheorghiu-Dej, în costumul său bleumarin
închis, a luat loc pe un fotoliu, în dreapta premierului și față
în față cu Familia Regală. Un spectator care ar fi privit scena
fără să știe despre ce e vorba, va relata Regina Elena mai
târziu, ar fi crezut că asistă la o discuție liniștită, între
patru oameni așezați într-un colț.8
Dar Gheorghiu-Dej era încordat, Regele și Regina-mamă nu au spus
nimic, au așteptat și cel care a deschis conversația a fost Groza,
dezinvolt ca de obicei, spunând: «Ei, bine, Maiestate, a venit
timpul să stabilim un divorț amiabil.» După o pauză, Regele
l-a întrebat: «Despre ce divorț vorbești dumneata?»
Premierul a vorbit despre viitorul monarhiei, dar în termeni mai
preciși și urgenți decât cei utilizați cu o săptămână în
urmă, la ceremonia învestirii arhiepiscopilor. Situația politică,
a spus el, era foarte gravă, Marile Puteri se așteptau ca monarhia
să dispară, întrucât nu mai era nevoie de ea și încetinea
procesul de democratizare și modernizare a țării.9
 |
| Majestatea Sa Regina-mamă Elena, mama Regelui Mihai I al României și soția Regelui Carol al II-lea, într-o fotografie din 1941. Sursa foto: artmark . ro |
Regele se
aștepta ca puciul, dacă s-ar fi produs, să vină în urma unei
crize politice îndelungate, nu să-i fie aruncat în brațe cu atâta
lejeritate. Pentru câteva momente, a fost prea șocat ca să mai
spună ceva. Apoi i s-a adresat lui Groza: «Nu este de competența
dumitale să-mi spui că trebuie să plec. Este o chestiune asupra
căreia numai poporul poate decide. Și cred că
dumneata știi prea bine cum mă privește națiunea. Mi-am făcut
întotdeauna datoria față de ea, cum am știut mai bine.»
Premierul s-a
declarat de acord dar, arătând cu un gest larg, în direcția
Moscovei, i-a dat de înțeles că nu guvernul român îi cere să
abdice. Când Regele i-a reamintit că, doar cu câteva zile înainte,
Groza însuși îi declarase că România nu va fi gata timp de mulți
ani să devină republică, premierul nu părea să știe ce să-i
răspundă. A intervenit în discuție Gheorghiu-Dej, lansându-se
într-o diatribă pătimașă. Mihai știa că, în ciuda
încărcăturii ideologice a discursului său, Gheorghiu-Dej și nu
Groza era personajul care trebuia luat în serios. Regele nu l-a
considerat niciodată pe Groza mai mult decât un actor, într-o
piesă scrisă de alții. «Continui să cred că el nu știa
decât un foarte mic fragment din această piesă, preciza Regele
în 1991. Restul îi scăpa.»10
Sub impactul
propunerii înaintate și al gravei și pasionalei tirade a lui
Gheorghiu-Dej despre binefacerile care se vor revărsa asupra
României când va deveni republică comunistă, Regele și-a dat
seama că, dacă el n-ar fi respectat cu atâta scrupulozitate
regulile democrației constituționale, cei doi nu ar ñ reușit să-l
încolțească în acest fel. El era cel care garantase legalitatea
constituțională, la care ținea și pe care ei, beneficiind de
complicitatea armată a unei puteri străine, s-au simțit liberi să
o încalce și să o exploateze.
 |
| Majestatea Sa Regele Mihai I și tovarășul Dej. Fotografia este doar ilustrativă, nu cunosc ocazia când a fost făcută. Sursa foto: national-liberal . ro |
Groza părea să
considere că discursul lui Gheorghiu-Dej nu avea legătură cu
chestiunea în discuție, astfel încât l-a întrerupt și a dus
conversația pe un alt făgaș. Mihai, a spus el, se va bucura mai
mult de viață în străinătate.
«Dar este
scandalos să-mi cereți să plec, a ripostat Regele. M-am născut în
această țară, ei îi aparțin. Aici mi-am petrecut toată viața.
Poporul nu dorește ca eu să plec. Am trecut împreună prin atâtea
încercări - lovitura de stat și acești ultimi ani...»
Groza s-a
menținut la punctul său de vedere. În străinătate, demonstra el,
Regele se putea căsători, putea avea copii, putea cumpăra o fermă,
începe o afacere și, datorită rolului jucat în lovitura de stat din august 1944 și faptului că ei doreau să rezolve lucrurile în
mod amical, va putea să-și păstreze veniturile obținute de pe
urma proprietăților personale din țară. Gheorghiu-Dej a sprijinit
această afirmație. «Promitem să vă lăsăm proprietățile
personale. Veți beneficia de tot venitul și nu ne vom amesteca în
nici un fel. Veți rămâne în continuare cetățean român și când
lucrurile se vor liniști, vă puteți întoarce să ne vizitați,
oricând doriți.»
Mihai, care nu
fusese niciodată interesat în mod special de latura materială a
vieții și în acel moment o considera chiar irelevantă în raport
cu problema cu care era confruntat, le-a reamintit de legăturile lui
cu poporul român, despre jurământul pe care-l depusese în urmă
cu șapte ani. Aceste lucruri nu puteau fi date deoparte atât de
ușor. Națiunea română, și numai ea, avea dreptul să decidă
soarta monarhiei. «Am jurat să-mi apăr poporul, le-a spus el,
și majoritatea românilor nu acceptă comunismul și nu vor să le
fie impus.» Gheorghiu-Dej l-a întrerupt.
Chiar Majestatea Voastră sugerează tocmai motivul pentru care trebuie să plecați. Aveți o influență destabilizatoare si, cât timp veți fi aici, vor fi întotdeauna tulburări. Toți reacționarii vă privesc ca pe o sursă de inspirație pentru rezistență. Mai mult decât atât, știm că ați fost în legătură cu acești oameni, complotând împotriva noastră cu britanicii și americanii. Nu vom mai tolera această situație.11
Regele, care nu fusese niciodată
implicat în vreo acțiune subversivă anticomunistă, a protestat:
«Nu este adevărat! Nu complotez cu nimeni.» Era uluit de
această acuzație.
Gheorghiu-Dej a
adăugat că, printre mărturiile depuse împotriva lui Maniu și a
«altor trădători fasciști», se găseau multe declarații care-l
incriminau pe Rege. Aceste mărturii fuseseră trecute sub tăcere
până acum, dar dacă s-ar produce tulburări, vor trebui să iasă
la iveală și atunci legea va trebui să-și urmeze cursul. Mihai a
înțeles că nu are rost să protesteze. Știa, la fel de bine ca și
Gheorghiu-Dej, că așa-numitele mărturii fuseseră smulse sub
tortură. Nu aveau nici o bază reală.
 |
| Iuliu Maniu, important om politic român, președinte al Partidului Național Țărănesc și prim-ministru al României în mai multe rânduri, a fost arestat în iulie 1947, în urma înscenării de la Tămădău și condamnat într-un proces politic. Ca urmare regimului inuman de detenție și a torturilor îndurate, el a decedat în 1953 în temnița comunistă de la Sighet - azi Memorialul Sighet - ca mulți alți membri ai elitelor românești interbelice. Sursa foto: frontpress . ro |
Suveranul s-a
referit la gravele implicații constituționale ale propunerii lor și
atunci Groza, făcând remarca stupidă că se gândiseră deja la
tot, a deschis mapa roșie, înmânându-i Regelui o foaie de hârtie.
Regele s-a înfuriat și mai mult văzând că era o hârtie
oficială, de felul decretelor care i se trimiteau la semnătură.
L-a informat pe Groza că o va examina mai târziu și când acesta
i-a spus că nu vor părăsi casa decât cu acel document semnat, lui
Mihai i-a venit în minte, cum se întâmplă în momente de criză,
că Moscova se aștepta întotdeauna ca ordinele sale să fie duse la
îndeplinire imediat, fără întrebări sau discuții.12 De
fapt, însuși Gheorghiu-Dej era, probabil, supus unor presiuni
considerabile. Mihai și-a amintit cum Vîșinski, cu doi ani în
urmă, în salonul de la parter, de furie izbise cu pumnul în masă
atunci când Suveranul pusese sub semnul întrebării analiza făcută
de Moscova situației din România. Când Regele l-a anunțat pe
Groza că nu trebuie să se aștepte la semnarea unui document atât
de important fără să-l analizeze temeinic și a cerut un răgaz de
48 de ore, premierul a replicat că oamenii lor așteaptă vestea
abdicării: «dacă nu obținem curând semnătura Majestății
Voastre, se vor isca tulburări.»13
 |
| Tancurile sovietice aflate sub comanda mareșalului Rodion Malinovski fuseseră plimbate pe sub ferestrele Palatului Regal din Calea Victoriei, pentru a crea un cadru perfect „constituțional” și „liber” schimbării formei de guvernământ în România. Sursa foto: Wikipedia |
Regele s-a
ridicat și a spus că va citi singur decretul. A ieșit pe balcon și
de aici a pătruns în apartamentul său. I-a chemat pe Negel și
Ionnițiu, care așteptau în holul de la parter. I-a înmânat
documentul lui Negel și i-a cerut să-l citească cu voce tare, ca
să audă și Ionnițiu.
Mihai Iiu
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României
La toți de față și viitori, sănătate.
În viața Statului român s'au produs în ultimii ani prefaceri politice, economice și sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.
Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental - Constituția Țării – ele cerând o grabnică și fundamentală schimbare.
În fața acestei situațiuni, în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient și de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea desvoltării României.
În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român, ABDIC pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.
Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.
Dat la București,
astăzi 30 Decembrie 1947.
Regele a
remarcat cât de abil era alcătuit decretul, cum va fi el primit de
cei care nu cunoșteau circumstanțele așa-zisei abdicări. Până
atunci, Mihai rezistase încercărilor de mituire și șantaj venite
din partea comuniștilor și considera inacceptabilă ideea că
legătura lui cu poporul român ar putea fi destrămată prin
semnătura depusă pe un document fals. Doar după ce a auzit ce
aveau să-i spună Negel și Ionnițiu, Mihai și-a dat seama că
erau prinși într-o capcană. Firele de telefon, i-au spus ei,
fuseseră tăiate; Regele nu putea solicita sfatul nimănui din
exterior. Gărzile Regale fuseseră arestate și înlocuite cu
soldați din divizia «Tudor Vladimirescu», care încercuiseră
vila. Suveranul era complet izolat. Și, ca și cum nu ar fi fost de
ajuns, casa se afla în bătaia unei baterii de artilerie, care ar fi
deschis focul dacă i se dădea ordin să o facă. Regele a recitit
documentul. I s-a părut la fel de fals și categoric ca și prima
dată. Negel și Ionnițiu i-au spus că, dacă l-ar semna, toată
lumea va înțelege că abdicarea fusese obținută prin intimidare,
împotriva voinței sale și a poporului. «Dar dacă Maiestatea
Voastră va fi arestată sau ucisă, orice speranță va pieri în
România.» Regele a luat proiectul de decret și s-a îndepărtat.
 |
| Actul de abdicare pe care liderii comuniști l-au prezentat gata scris Majestății Sale Regelui, care a fost obligat să-l semneze sub amenințare fizică și șantaj. Sursa foto: Wikipedia |
Între timp, în
salon, Gheorghiu-Dej îi mărturisea Reginei că, în calitatea lui
de secretar general al Partidului Comunist, se vedea pus într-o
situație foarte neplăcută. Ei trebuiau să înțeleagă, a adăugat
Groza, că înlesnirile acordate de guvern, pentru a putea participa
la nunta de la Londra, aveau menirea să le semnaleze să nu mai
revină în țară.14
Când întregul guvern venise să-i conducă la aeroport, la plecarea
spre Londra, o făcuse ca să-și ia rămas bun. «Acum,
spunea Gheorghiu-Dej, toți mă acuză că nu am arătat destul de
clar Maiestăților Voastre că nu trebuia să vă mai întoarceți
în România. Îmi zic că m-am arătat foarte moale față de Rege,
că m-am lăsat călcat în picioare.» «Dacă refuză să
semneze, a adăugat Groza, nu
răspund de viața Maiestății Sale.»
 |
| Fotografie istorică din noiembrie 1947, reprezentând guvernul pro-comunist „plin de bucurie și amabilitate”, care venise să-l conducă pe Rege la aeroport, în momentul plecării sale la Londra, la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii. În centrul fotografiei se distinge figura Anei Pauker. Comuniștii sperau ca Regele să nu mai revină în Țară, însă Majestatea Sa i-a dezamăgit crunt. Sursa foto: articolul publicat de dl. Ioan-Luca Vlad pe romaniaregala . ro, în care puteți găsi și lista completă a celor ce veniseră la Aeroportul Băneasa... |
Peste ani, Mihai își
amintește:
Am citit documentul și m-am întors în salon. Am încercat să tratez cu cei doi, în termeni raționali. N-a fost chip să ne înțelegem. De fapt, Constituția pe care eu o invocam, încetase de mult să aibă o putere asupra lor. Au recurs la șantaj. Mi-au comunicat că, tergiversându-se semnarea actului, locuitorii Bucureștiului își vor da seama că aici se întâmplă ceva deosebit, iar ei, membrii guvernului, adică și comuniștii, vor fi nevoiți, pentru a contracara orice formă de opoziție, să execute peste o mie de studenți dintre cei ce fuseseră arestați în ultimul an.15
Regele știa că
aceștia erau membri ai organizațiilor de tineret ale partidelor
istorice, care fuseseră arestați în cursul unei lungi serii de
manifestații anticomuniste. Amenințarea că, în cazul refuzului de
a semna, se va da în vileag presupusa lui implicare în vreun
complot, nu îl speria deloc pe Rege. Mihai știa că «dovezile»
erau nefondate. Dacă fabricaseră dovezi care ar fi sunat
convingător, le-ar fi folosit până atunci. Dar comuniștii
reușiseră să-i descopere «călcâiul lui Achile» șantajându-l
cu lichidarea studenților arestați. Nu ar fi acceptat niciodată să
fie responsabil de torturarea și uciderea a sute de tineri români.
Începusem să cunosc ferocitatea acestui om care se dădea în fața lumii drept reprezentantul celor mai democratice vederi. Știam că, pentru a se menține la putere, atât el cât și ceilalți colaboratori ai Moscovei nu se vor da înapoi de la nimic, nici chiar de la omorârea acelor tineri, vinovați de a fi înțeles că susținerea Coroanei este singura cale de evitare a pericolului roșu. Nu era ieșire. Am uitat până și de faptul că sunt înconjurat... Totul n-a durat decât un ceas, un ceas și jumătate.16
Întorcându-se
spre Groza, regele a spus, în șoaptă «Ultimul lucru pe care
l-aș dori este ca oamenii să sufere din cauza mea. Au fost destule
măceluri în această țară. Nu am altă soluție decât să mă
supun amenințării dumitale cu violența.»
 |
| Viața manifestanților arestați la diverse demonstații anticomuniste și pro-monarhiste au constituit „materia primă” pentru șantajul organizat de comuniști împotriva Regelui la 30 decembrie 1947. În fotografie, manifestația masivă de la 8 noiembrie 1945, terminată printr-o „mineriadă” și soldată cu sute de arestări nejustificate. Sursa foto: rares-manescu . ro |
S-a ridicat și
a mers spre o masă lungă, în stil italian, aflată între cele
două ferestre care dădeau spre copacii din spatele vilei. A pus
documentul pe masă, a scos stiloul, a semnat decretul de abdicare,
și, străbătând camera, i l-a înmânat lui Groza. Apoi s-a așezat
lângă Regina-mamă și a așteptat plecarea celor doi.
 |
| Un detaliu din interioarele Palatului Elisabeta, azi. Sursa foto: timpul . md |
Dar Groza nu s-a
putut abține de la încă un gest de bufon. I-a arătat Reginei
Elena pistolul pe care îl avea asupra lui și i-a spus acesteia:
«Doar ca să mă asigur că nu mi se întâmplă ce i s-aîntâmplat lui Antonescu!»
 |
| Nu cred că există date istorice certe, dar este probabil ca Petru Groza să fi avut asupra sa un astfel de revolver: Nagant model 1895. Acesta este un revolver proiectat sub Imperiul Țarist, dar care a fost utilizat pe larg și de către sovietici, în timpul războiului. Sursa foto: Wikipedia |
Gheorghiu-Dej a
rămas încruntat. «Țineți minte, nici un contact cu britanicii
sau americanii, sau oricare altă legație străină, nici direct,
nici prin intermediari! Nu încercați să luați legătura nici cu
prietenii dumneavoastră, căci le veți pricinui necazuri», l-a
avertizat el pe Rege.17
La final, Groza
l-a întrebat pe Rege dacă nu i-ar plăcea să rămână, după
abdicare, în România.
Mi-am dat seama imediat că a rămâne în țară înseamnă să rămân cu totul prizonier în mâna lor. Am spus: «Nu»...
După ce au ieșit din odaie, mama s-a uitat la mine și am văzut că-i dau lacrimile... În fața străinilor știa atât de bine să-și ascundă sentimentele. Atunci când am văzut-o cu lacrimi pe obraz eu însumi am fost surprins... Pe urmă am luat masa. Abia ne-am atins de mâncare. Apoi am plecat la Sinaia, ca să ne pregătim de plecare. Ne grăbeam, pentru că iarna se lasă mai repede întunericul.18
În holul de la parter, i-au
găsit pe servitori plângând. Doamna Catargi a sosit în timpul
prânzului, nervoasă și foarte supărată. Când poliția oprise
mașina, a încercat să treacă de baraj, a fost arestată și
ținută împreună cu Rosa sub pază strictă, până când Regele
semnase abdicarea. Dar unde era, se întrebau cu toții, Jacques
Vergotti?
 |
| Doamna Elena (Nelly) Zoe Catargi, născută Miclescu, doamnă de onoare a Majestății Sale Regina-mamă Elena. Sursa foto: photobucket . com, scanare dintr-o carte neidentificată de mine. Nu am reușit să procur și o fotografie a aghiotantului regal, brașoveanul Jacques Vergotti, des menționat în acest text. |
Nu s-au întors
imediat la Sinaia după prânz. Mihai și mama lui au urcat în
salonul de la etaj, spre a discuta despre ce vor face în viitor.
Regina netezea pernele pe care stătuseră, ca și cum ar fi vrut să
șteargă orice urmă a acelei groaznice întâlniri. Au stabilit de
comun acord că trebuie să părăsească țara cât mai urgent și
s-au întrebat cine va primi permisiunea să plece cu ei. După
avertismentul lui Gheorghiu-Dej, socoteau că ar fi imprudent să mai
ia legătura cu prietenii. Ar fi fost mai bine ca servitorii să se
întoarcă înapoi, în satele lor; cu cât se aflau mai departe de
București, cu atât erau mai în siguranță. Principesa Ana nu era
în primejdie dar, cum Radio Moscova difuzase deja știrea abdicării,
trebuie să fi fost foarte îngrijorată. După câteva săptămâni,
aveau să afle că părinții Anei, știind că aceasta ar fi
încercat să ajungă în România, dacă ar fi aflat ce se
întâmplase, nu i-au spus adevărul decât după trei zile.
 | |
| Bucurie nemăsurată în „Scînteia”, organul de presă al Partidului Comunist: Regele Mihai „fusese abdicat”... Sursa foto: b1 . ro |
 |
| Majestatea Sa Regina Ana a României, Principesă de Bourbon-Parma, era logodnica Regelui Mihai în momentul evenimentelor relatate aici de Ivor Porter. Cu curajul de care a dat dovadă în multe ocazii ale vieții sale - inclusiv în timpul războiului - probabil că tânăra principesă n-ar fi ezitat să vină în România, spre a fi lângă logodnicul ei, dacă ar fi știut despre evenimente. În fotografie, Regina este în uniformă de voluntar francez. Sursa foto: romanialibera . ro |
În final, Familia Regală s-a decis să plece în Elveția, unde o puteau întâlni pe Ana și face planuri împreună. Regina Elena era îngrijorată că nu vor avea din ce să trăiască, întrucât, pe bună dreptate, nu credea că guvernul își va ține promisiunea de a transfera veniturile personale ale lui Mihai în străinătate. Spre deosebire de ea, care deținea două tablouri prețioase de El Greco și vila din Florența, tânărul suveran nu avea absolut nici o avere în străinătate.
 |
| Villa Sparta din Florența, o vilă din sec. XVI, a aparținut Majestății Sale Regina-mamă Elena. Ca loc al amintirilor copilăriei, această casă este invocată des de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României. Sursa foto: Wikipedia. |
Bodnăraș
fusese instruit să scape de Regele Mihai provocând cât mai puțină
agitație. Tocmai în acest scop, în documentul de abdicare pe care
Mihai fusese obligat să-l semneze, se inserase că «instituția
monarhică reprezintă o piedică serioasă în calea dezvoltării
țării». Această idee era repetată sistematic în propaganda
guvernamentală, pentru a semăna confuzie și liniști populația.
În declarația sa radiodifuzată, Groza asigura națiunea română
că Regele abdicase din proprie inițiativă pentru a se putea
căsători, că guvernul îi acordase nu mai puțin de 750.000 lire
sterline și îi permitea să-și păstreze proprietățile personale
și profiturile de pe urma acestora, că era liber să rămână în
România dacă dorea și «să iasă și să intre în țară după
plac». Aceste minciuni au continuat să fie folosite de către
propaganda antimonarhistă chiar și după revoluția din decembrie
1989.
Statutul
republican al unei țări nu rezultă spontan, din abdicarea
monarhului, nici măcar atunci când aceasta este reală. Era
necesară o modificare majoră a Constituției, care, în România,
nu puteau fi realizată decât de o adunare constituantă special
aleasă în acest scop la o sesiune extraordinară a camerei
inferioare a Parlamentului. E imposibil să fi avut loc o asemenea
sesiune în acea seară, cum pretindea guvernul, deoarece
parlamentarii, aflați în vacanța de Crăciun, erau împrăștiați
în toiul iernii în întreaga țară. La ședința care a avut
totuși loc la ora 7 p.m. au participat probabil doar deputații
aflați întâmplător în București, cărora li s-au alăturat în
număr mare persoane din afara Parlamentului, ale căror nume nu au
fost înregistrate - de aici și absența apelului nominal la această
sesiune aparte.
Întreaga
procedură nu a durat decât 45 de minute, dintre care 20 au fost
consacrate ovațiilor și aplauzelor. S-a pretins că în celelalte
25 de minute s-au citit, dezbătut și votat două decrete - lucru
imposibil, chiar și dacă s-ar fi alocat cinci secunde pentru votul
fiecărui deputat. «Graba lor intră ca un factor component în
sistemul de acțiune al oricărui rapt», remarca mai târziu
Regele.19
Întregul proces, anunțat de Groza ca fiind «actul de constituire a
Republicii Populare Române», nu a fost decât o înșelătorie,
care nu va fi contestată decât în 1992, când Eleodor Focșeneanu
va publica lucrarea Istoria constituțională a României.
 |
| Încă din seara zilei de 30 decembrie 1947, poporul agitat de comuniști dansa și vântura pancarte în Piața Palatului, rebotezată ad-hoc Piața Republicii. Legea 363, care consfințea noul statut republican, fusese deja votată „expeditiv”, cu o grabă care prevestea „democrația populară” ce va urma. Republică, măreață vatră, ai viitor de aur... ! |
În dimineața
zilei următoare, 31 decembrie, într-o atmosferă tristă și de
disperare, Regele și mama sa și-au luat rămas bun de la angajații
Casei Regale. Negel și Ionnițiu au rămas în București, pentru a
discuta cu guvernul lista persoanelor pe care Familia Regală le
putea lua cu ea și care urmau să obțină vize de Elveția. Pentru
a plăti călătoria, Negel a fost nevoit să vândă vin de pe
podgoriile Regelui.
În drum spre
Sinaia, au trecut pe lângă camioane deschise, în care se aflau
soldați din Garda Regală, acoperiți de zăpadă și arătând
jalnic. Regele a oprit la marginea șoselei, încercând să
vorbească cu soldații, dar camioanele și-au continuat drumul. Mai
târziu, a aflat că ofițerii din Gardă fuseseră insultați în
mod public și li se confiscaseră săbiile.20
Ningea, când au ajuns la Sinaia, pe la 4:30 p.m. Au vorbit puțin în
acea seară și Regina Elena s-a retras devreme în camerele ei, deși
nu s-a culcat. «Eram torturat sufletește», a explicat
Regele.21
 |
| Soldat din Garda Regală, aflat în serviciu în fața Palatului Regal din Calea Victoriei, 1941. Sursa foto: muzeuldefotografie . ro |
Gărzile Regale
fuseseră înlocuite de membri ai diviziei «Tudor Vladimirescu», cu
ordinul de a trata Familia Regală cu minimum de politețe. Pe 30
decembrie, chiar înaintea semnării actului de abdicare, la Sinaia a
sosit o comisie, pentru a face inventarul tuturor obiectelor aflate
la Peleș, Pelișor, Foișor și în dependințele reședințelor
regale. Comisia s-a asigurat că Regele și mama lui nu vor lua cu ei
decât «obiecte de strictă necesitate». «Au urmărit-o pe mama
la fiecare pas. N-au lăsat-o singură nici o clipă. Nu i-au permis
să ia nici măcar o scrumieră de pe masă... ne-au scotocit
bagajele și înainte de a intra în tren. A fost un coșmar.»22
Sub
supravegherea membrilor comisiei, servitorii au făcut liste de mână
conținând fiecare cămașă, cravată, costum sau rochie pe care
Regele și Regina-mamă le împachetaseră, spre a le lua cu ei.
 |
| Interior al Castelului Peleș din Sinaia - imagine recentă. Sursa foto: timetv . ro |
Întrebat mai
târziu la ce se gândise în cursul acestor ultime trei zile
petrecute la Sinaia, Regele a spus că atât el, cât și mama sa,
erau prea ocupați cu pregătirile spre a se mai gândi la ceva. De
câteva ori îi trecuse prin minte că românii vor înțelege că
tot ce se întâmplase reprezenta o mare ilegalitate și că
semnătura de pe acel document nu reprezenta nici voința lor, nici a
lui. Dar mai târziu și-a dat seama că singura reacție la actul de
abdicare așa cum fusese redactat, la care te puteai aștepta, era
una de stupoare, iar stupoarea, spunea el, nu putea duce niciodată
la o idee sau o acțiune coerentă. «Celelalte zile, și pentru
mine, au trecut într-un fel ciudat de confuzie. ...ești bolnav de o
boală foarte gravă, cu dureri imense, și ajungi la un punct al
suferinței când nu mai simți nimic. ...Eram cuprins de un fel de
amorțire încă înainte de 30 decembrie.»23
Jacques Vergotti
a sosit în seara zilei de 3 ianuarie, cu puțin timp înainte ca
trenul regal să plece. Era însoțit de bătrânul Soare,
îngrijitorul palatului, care coborâse drapelul dinastiei
Hohenzollern-Sigmaringen, pentru ultima dată. Vergotti îl adusese
special spre a-și lua rămas bun de la Rege.24
Vergotti fusese
demis din armată și i se eliberase un pașaport cu o singură
ieșire din țară. Cei care-l interogaseră îi puseseră întrebări
despre banii din străinătate ai Regelui și când Vergotti le
răspunsese că Mihai nu avea decât ce-i rămăsese din suma alocată
vizitei la Londra, au recunoscut că nu aveau dovezi ale vreunui
transfer de fonduri spre exterior, cu excepția cheltuielilor făcute
pentru mașinile oficiale ale Palatului. I s-a spus să plece cu
mașina la Sinaia cu doamna Kopkov și să se pună la dispoziția
șefului comisiei de inventariere. Când acesta l-a întrebat despre
«patul de aur» al Regelui, Vergotti n-a știut ce să răspundă,
dar doamna Kopkov și-a amintit că Regina Maria își mobilase
cândva un dormitor din lemn aurit, în stil bizantin. După
cutremurul din 1940, dormitorul fusese dus într-un depozit; așa se
explica, și-a spus ea, legenda «patului de aur».
 |
| „Dormitorul de aur” proiectat de Regina Maria, din lem de tei aurit, aflat în Castelul Pelișor - fotografie recentă. Sursa foto: amfostacolo . ro |
Când i s-a
cerut să aducă la cunoștința angajaților reuniți ai celor două
castele și al cabanei Foișor că își vor continua activitatea sub
supravegherea șefului comisiei, Vergotti a profitat de ocazie spre
a-i informa despre promisiunea lui Groza că Regele va rămâne
proprietar pe întregul domeniu de la Sinaia, care îi fusese lăsat
printr-un codicil la testamentul Regelui Ferdinand.
Ulterior, Regele
va povesti:
...am coborât spre gara de la Sinaia. Îmi aduc aminte că în mașina noastră, în loc să intre aghiotantul care mă însoțea, au intrat doi dintre membrii comisiei. Oameni de-ai lor. Poarta era închisă, ceea ce nu se mai întâmplase vreodată... Cu toate că personajele din comisie n-au permis să luăm cu noi decât, așa cum spuneam, lucrurile de imediată folosință, ne-au lăsat să ieșim cu patru automobile. Nici până azi n-am reușit să aflu de ce. Ca să se creadă că mașinile acelea erau pline de averi.25
La gară, Regele
a mers spre mașina de escortă a Siguranței, a strâns mâna
polițiștilor și șoferilor și i-a salutat.
Nu așteptam ca pe peron să fie public. Însă în loc de public am văzut niște ofițeri, înșiruiți pe două rânduri, de la ieșirea din gară la ușa vagonului. Ofițerii erau întorși cu spatele la noi. Formau un culoar pe care l-am străbătut destul de nedumerit. Când ne-am urcat în tren, asta este ultima imagine care mi s-a întipărit în minte de la Sinaia, unul din ofițeri, nu mai țin minte ce grad avea, a întors puțin capul către noi. Și am văzut că îi curgeau lacrimile pe față. S-a închis ușa, obloanele vagonului au fost coborâte.26
 |
| Imagine istorică a Gării Regale din Sinaia. Sursa foto: expresuldesinaia . ro |
Printre cei
care-l însoțeau pe Rege se aflau Negel, Ionnițiu, doamna Catargi,
Vergotti, Negroponte, soția acestuia și băiețelul, Sandy,
generalul Lazăr și Bianu, ofițerul de jandarmerie însărcinat cu
siguranța, care-l consiliase pe Rege la Lausanne. De asemenea,
camerista Reginei Elena, Rosa, și alți trei servitori.
Militarii au
verificat fiecare compartiment ca să nu fie pasageri clandestini, au
împuns cu baionetele pe sub paturi, au cotrobăit prin bagaje,
căutând bani și bijuterii. Unii au fost supuși chiar percheziției
corporale. Până și pâinea și fructele aflate pe masa Reginei
Elena au fost tăiate în două.
Ușile trenului
au fost încuiate. La fiecare capăt al vagonului stătea un soldat
înarmat. Ofițerul sovietic responsabil i-a cerut lui Vergotti să-i
predea pistolul. Conductorul de tren i-a dat apoi lui Vergotti
programul trenului, a cărui destinație finală era Lausanne.
Atmosfera era încărcată. Mihai și mama lui erau tăcuți, dar
când trenul a ajuns la periferia Brașovului și câțiva muncitori
au strigat «Trăiască Republica!», Regele, care rareori își
exterioriza sentimentele, a spus, dintr-o dată, «Dumnezeu să-mi
ajute țara.»27
 |
| Imnul Regal ar României, cunoscut și ca „Trăiască Regele!”. Sursa foto: rasunetul . ro |
Au călătorit
toată noaptea prin Transilvania și la Brașov și Făgăraș au
auzit imnul național, cântat de oameni ce sfidau nu doar gerul
nopții, ci și brutalitatea gardienilor aflați în gări.28
În zorii zilei, s-au oprit la Săvârșin și Bibi Popescu,
administratorul domeniului, a coborât cu Azo, câinele bătrân și
bolnav al Regelui. Nimănui nu i s-a mai permis să părăsească
trenul, dar Vergotti l-a văzut pe Ionnițiu la celălalt capăt al
vagonului, ajutând-o să urce pe logodnica sa, Rodica Hațiegan.
Peste aproximativ o jumătate de oră, când au ajuns la Curtici,
ultima gară înainte de frontiera ungară, gărzile au coborât din
tren. La oprirea trenului în sectorul sovietic al Vienei, s-a făcut
controlul pașapoartelor, iar ofițerul rus care-i luase pistolul lui
Vergotti a coborât din tren fără să-i înapoieze arma.
.jpg) |
| Gara Curtici - comuna a purtat temporar denumirea „Decebal” - ultimul punct de pe teritoriul României. Sursa foto: romrail . blogspot . ro |
Trenul a
înaintat apoi în acel no man's land dintre zonele sovietică
și americană, unde au așteptat atât de mult pe un pod, încât
Regele a început să se întrebe dacă nu cumva a intervenit ceva.
De-a lungul călătoriei, spune Regele Mihai, mama sa nu a vorbit
prea mult, «deși felul în care mă privea spunea mai mult
despre noi și țara noastră decât toate cuvintele din lume».29
După un răstimp care li s-a părut interminabil, trenul a pornit
din nou și s-a oprit într-o gară. Regele a auzit zgomotul unei
mașini care se apropia:
La câteva clipe după oprirea mașinii, un Jeep, ușa vagonului a fost deschisă zgomotos și în salon a intrat un căpitan american, care a luat poziție de drepți, a salutat și a spus în limba engleză: «Sire, acum sunteți liber!»30
A doua zi, au
ajuns la Lausanne și au fost surprinși să-i audă pe câțiva
elvețieni aflați pe peron, strigând «Vive le Roi! Vive la
Liberté!»
Pentru Rege, cuvintele
ofițerului american nu erau exagerate, deoarece:
După atâtea zile de încordare aveam, în sfârșit, certitudinea că nu am fost dați în mâinile Moscovei. Pentru că nici în momentul când am plecat, nici altădată, nimeni nu ne-a dat asigurarea că nu se va întâmpla și cu noi ceea ce se întâmplase cu țara...
Ieșeam dintr-un infern al tuturor ca să intru într-unul rezervat numai mie. În exil, singurătatea noastră a fost cu atât mai mare cu cât dorul de țară și nevoia noastră de a trăi laolaltă cu românii ne-au fost puse la îndoială sau uitate. Dar asta este o altă poveste.31
1 Arhivele
Regelui Mihai, Jurnalele Reginei Elena, 21 decembrie 1947
2 Arthur
Gould Lee Crown against Sickle, London: Hutchinson, 1950, p.
161
3 Jacques
Vergotti, Memorii în manuscris, p. 172
4 Mircea
Chirițoiu Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947,
București, Fundația Academia Civică , 1997, Doc. 33
5 Arhivele
Regelui Mihai, Jurnalele Reginei Elena, 29 decembrie 1947
6 Convorbire
cu Regina Ana, 5 august 1992
7 Jacques
Vergotti, Memorii, în manuscris, p. 175-176
*
Până la 29 decembrie 1947, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ministru
al Economiei Naționale (nota red.)
8 Pentru
aceste amănunte am extras din descrierea făcută de Arthur Lee
scenei abdicării, descriere așternută pe hârtie curând după
eveniment. Celelalte surse au fost dialogurile cu Regele Mihai
(Mircea Ciobanu Convorbiri cu Mihai I al României,
București: Editura Humanitas), vol. 1, cap. VII și
lucrarea lui Mircea Ionnițiu, Amintiri și reflecțiuni,
București: Editura Enciclopedică, 1994
14 Public
Record Office, document ale Foreign Office 371/72427, telegrama
personală și strict secretă a d-lui Snow, trimisă de la Berna
către Foreign Office la 21 ianuarie 1948.
22 Mircea
Ciobanu Convorbiri cu Mihai I al României,
București: Editura Humanitas, vol. 1, pp. 66-67
24 Jacques
Vergotti, Memorii, în manuscris, p. 183
28Mircea
Ionnițiu, Amintiri și reflecțiuni, p. 105
 |
| Ajuns în Statele Unite, în cursul unei conferințe de presă susținute la hotelul Astoria în martie 1948, Majestatea Sa Regele Mihai a povestit presei internaționale condițiile loviturii de stat petrecute în România. Sursa foto: romaniaregala . ro |
Doresc să remarc că, azi, cei mai mulți dintre cei care au comis toate aceste abuzuri împotriva Românilor - abuzuri care, la acea dată, păreau fără sfârșit, veșnice, generatoare de multă deznădejde și tristețe - sunt acum morți, aproape uitați în tomberonul dictaturilor.
Majestatea Sa Regele Mihai se găsește acum în România, la Palatul Elisabeta sau la Săvârșin, împreună cu membrii mai tineri ai Familiei Regale și succesorii Săi, oferind în fiecare zi Românilor încredere, model de comportare și speranță. Palatul Elisabeta din București, însuși locul deznădăjduitei lovituri anti-constituționale descris de Sir Ivor Porter în textul prezentat, este azi punctul unde mii de Români vin să-și întâlnească cu dragoste Regele, să-i aducă omagii și să capete încredere într-un viitor mai bun.
 |
| În fiecare an, cu prilejul Zilei Naționale de 10 Mai și al onomasticii Majestății Sale, de 8 noiembrie, din ce în ce mai mulți români vin la Palatul Elisabeta ca să-și omagieze Regele și să-și exprime dorința de restaurare grabnică a formei de guvernământ monarhice. Pentru cei tineri, umbra mârșăviei făptuite în 1947 de trădătorii comuniști pare tot mai îndepărtată, mai lipsită de forță. Vom avea puterea sufletească, încrederea și entuziasmul de a ne reveni complet? În imagine, românii așteaptă ieșirea Regelui în balconul Palatului, 8 noiembrie 2013. Sursa foto: romaniaregala . ro, foto Daniel Angelescu. |
Astăzi, fără tancuri sovietice în Țară, nu depinde decât de voința Românilor să alunge definitiv stafiile lui Vîșinski, Gheorghiu-Dej, Bodnăraș și Ceaușescu de prin cotloanele întunecate ale reședințelor oficiale, readucându-și pe Tron Suveranul și răspândind tuturor lumina încrederii.
Noi, generația Facebook, vom ști să dovedim că deznădejdea națională de la 30 decembrie 1947 nu a învins, că suntem cu adevărat liberi?
Trăiască Regele!
N. B. Fragmentele citate și fotografiile incluse în această postare de blog, cu indicarea sursei, nu reprezintă cercetare istorică originală și nu îmi aparțin, fiind deja publicate în mediul online. Imaginile incluse în textul citat din cartea lui Sir Ivor Porter nu fac parte din lucrarea originală, fiind adăugate de mine cu scop ilustrativ, în punctele potrivite din text. Prezentarea are scop pur didactic, pentru înțelegerea cronologică a evenimentelor de către nespecialiști. Toate drepturile asupra textelor citate și imaginilor inserate aparțin autorilor acestora sau editurilor respective.
