Un Web îngrădit, pentru autocrați nervoși

 Autor: Evgeny Morozov 

Traducere de Răzvan Sandu după originalul în limba engleză apărut în Wall Street Journal Online

 Beijing-ul și Moscova văd tehnologia informației, de origine americană, ca pe o amenințare. Ei își doresc sisteme proprii.

La sfârșitul anului 2010, mișcarea pentru „programe de calculator cu sursă deschisă” („open-source”) - ai cărei promotori sunt, în general, excentrici din mediul academic și pasionați de calculatoare, cu păr lung, strâns în coadă de cal – și-a găsit un aliat neobișnuit: guvernul rus. Vladimir Putin a semnat un decret, lung de douăzeci de pagini, prin care se cere tuturor instituțiilor publice din Rusia să înlocuiască programele proprietare, dezvoltate de firme ca Microsoft sau Adobe, cu Software Liber și gratuit – până în 2015.

Această decizie va duce la economii de miliarde de dolari în ceea ce privește costurile cu licențele programelor, dar motivele d-lui Putin nu sunt strict economice. După toate probabilitățile, temerea sa este că dependența Rusiei de programele proprietare - în special cele comercializate de furnizori străini - are implicații imense asupra securității naționale. Prin natura sa, este improbabil ca software-ul liber și gratuit să aibă portițe ascunse, care să trimită informațiile direct la Langley, Virginia.

Rusia nu reprezintă un caz izolat în ceea ce privește neîncrederea manifestată față de programele de calculator oferite de străini pe căi comerciale. La doar două săptămâni după decretul d-lui Putin, ministrul iranian însărcinat cu Tehnologia Informației a anunțat planuri pentru dezvoltarea unui sistem de operare național, cu surse deschise, citând motive legate de securitate. De asemenea, China a exprimat un interes crescând. Recent, când compania de stat China Mobile a devenit membră a Linux Foundation, entitatea non-profit ce se găsește în spatele celui mai faimos proiect cu surse deschise, unul dintre directorii companiei a anunțat – amenințător, pentru urechile unora – că „firma urmărește să contribuie la Linux pe scară largă”.

Pe bună dreptate, Tehnologia Informației a fost descrisă ca fiind cea care șterge barierele tradiționale și granițele, dar, fără îndoială, viitorul ei va fi determinat decisiv de geopolitică. În ultimii câțiva ani, factorilor de decizie din toată lumea le-au fost reamintite constant dependența lor și vulnerabilitatea față de noile tehnologii: descoperirea misterioasei rețele chinezești GhostNet, care spiona minsiunile diplomatice din toată lumea; pretinsa diminuare a capacităților nucleare ale Iranului de către virusul Stuxnet și, bineînțeles, întreaga afacere WikiLeaks. Guvernele sunt mai atente la cei care le furnizează hardware-ul – și, din ce în ce mai mult, ajung la concluzia că este riscant să nu aibă la dispoziție propriile capacități informatice naționale, independente.

Software-ul Liber poate calma unele dintre temerile privind securitatea. Deși aceste sisteme sunt organizate mai democratic decât cele închise, ele sunt, de asemenea, mai ușor de manevrat, mai ales pentru guverne, care au vaste resurse la dispoziție. Dar soluțiile libere nu pot preîntâmpina orice amenințare care apare. Așa cum Google a aflat, guvernul chinez continuă să perceapă motoarele de căutare ca pe adversari ai imaginii publice pe care el o construiește atent despre subiectele de dezbatere controversate. Similar, mesajele de poștă electronică pot fi citite de către guvernul care găzduiește furnizorul de Internet, iar datele confidențiale ce se transmit pot fi interceptate prin portițe ascunse și trimise la WikiLeaks sau la numeroșii săi omologi regionali.

Pentru aceste motive, este probabil ca din ce în ce mai multe guverne să desemneze serviciile Internet ca pe o industrie strategică și să excludă firmele străine de la concurența în zonele considerate de interes politic. Guvernul Turciei s-a remarcat ca un campion al acestei „independențe a informației”, avansând atât ideea unui motor de căutare național, cât și pe cea a unui sistem de poștă electronică propriu. Autoritățile din Rusia, China și Iran dezbat propuneri similare.

Judecând după meciul egal, de anul trecut, dintre Research in Motion, creatorul Blackberry, pe de o parte și guvernele Indiei, Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite, pe de altă parte, chestiunea accesului în rețea va juca, de asemenea, un rol crescător în determinarea felului cum arată tehnologia. Dacă un guvern are suspiciuni că Agenția de Securitate Națională americană (NSA) a reușit să obțină mesaje e-mail private, trimise prin sistemul criptat al Blackberry, el începe să se întrebe de ce nu deține și el asemenea surse de informații valoroase de la Blackberry și de la servicii cum sunt Gmail sau Skype. În cel mai simplu caz, din ce în ce mai multe guverne vor începe să ceară ca serverele de date să se afle sub jurisdicția lor, incomodând astfel companiile Internet multinaționale, care-și bazează planurile de afaceri pe premisa că pot să-și desfășoare operațiunile din India de la distanță, din statul Iowa.

Adevăratele războaie comerciale vor începe odată ce giganții tehnologici din Rusia și China, având la dispoziție abia disimulate legături cu statul și grămezi de bani, vor începe să caute achiziții în America și Europa. Cum vor reacționa oficialii de la Washington sau Bruxelles când compania chinezească Tencent (cu un capital de 42 miliarde USD, aproape dublu față de cel al Yahoo) sau Yandex-ul rusesc vor face o ofertă pentru AOL sau Skype ?

Decizii dureroase vor trebui luate în curând. Compania rusească Digital Sky Technology, deținută de un oligarh prieten Kremlinului, are o participare de 10% în Facebook și câte 5% în proprietăți Web atractive cum sunt Zynga și Groupon. Ce se va întâmpla atunci când companii rusești sau chinezești vor căuta să achiziționeze participații în companii ca Google (un contractor al Agenției de Informații Geospațiale Naționale – americane, N.T.) sau Amazon (care are în grijă peste douăzeci de agenții guvernamentale, prin serviciile Web pe care le găzduiește) ?

Efectele neplăcute ale acestui naționalism în ascensiune sunt deja vizibile în cazul exporturilor de hardware. În 2010, când Spring Nextel a început să ia în calcul ofertele chinezilor de la Huawei sau ZTE Technologies, pentru un upgrade al rețelei sale - upgrade în valoare de 5 miliarde USD - un grup de senatori americani au scris președintelui companiei, exprimându-și temerea că Huawei ar putea fi subiectul unei „influențe semnificative din partea forțelor militare chineze” și că telecomunicațiile americane ar putea fi „întrerupte, interceptate, alterate sau rutate greșit, în mod voit”. Sprint Nextel a respins ofertele. Uniunea Europeană și-a anunțat recent intenția de a crea un organism similar Comitetului pentru Investiții Străine al SUA, special pentru a opune un veto încercărilor venite din partea giganților tehnologici chinezi.

Chiar dacă sunt refuzate neelegant de către SUA și Europa, marile companii tehnologice chinezești pot să reapară în alte zone. De câțiva ani, China și-a folosit rezervele enorme de bani lichizi pentru a oferi împrumuturi – în special guvernelor din Africa, dar și vecinilor cum e Cambodgia – cu condiția ca aceste guverne să facă afaceri exclusiv cu companiile de telecomunicații chinezești. Cu sau fără acces secret la acele date, controlul Chinei asupra unei părți atât de mari din infrastructura de comunicații a țărilor în curs de dezvoltare îi oferă acesteia pârghii de influență politică.

În acelaș timp, Yota, un furnizor de telecomunicații deținut parțial de statul rus, a încercat să-și dezvolte o bază în America Latină, lansând serviciul 4G în Nicaragua și, în curând, în Peru. Alte companii rusești sunt ocupate să construiască (sau să cumpere) infrastructurile de telecomunicații din fostele republici sovietice, probabil în încercarea de a face ceea ce gigantul rusesc Gazprom a făcut în domeniul energiei: construirea unei infrastructuri fizice, folosite apoi ca factor de influență politică.

Ce înseamnă asta pentru viitorul industriei de tehnologie americane ? Dacă expansiunea Chinei în Africa și a Rusiei în America Latină și fosta Uniune Sovietică pot constitui o indicație, abilitatea Sillicon Valley de a se extinde global va fi sever îngrădită, fie și numai pentru că Beijing-ul și Moscova nu au scrupule în a împleti politica cu afacerile.

Succesul global al tehnologiei americane s-a bazat pe separarea implicită între interesele de afaceri ale Sillicon Valley și interesele politice ale Washingtonului. În trecut, guvernele străine s-au grăbit să instaleze cea mai recentă versiune de Microsoft Office sau de navigator Google Chrome, fiindcă era greu de imaginat că Washingtonul va interfera cu tehnologia pentru a-și susține interesele strategice.

Dar numai cu câteva săptămâni înainte ca dl. Putin să susțină public Software-ul Liber, directorul FBI Robert Mueller a făcut turul companiilor importante din Sillicon Valley și a cerut președinților lor să includă portițe de intrare ascunse în programele lor, astfel încât să faciliteze agențiilor americane de impunere a legii trasul cu urechea la conversațiile din rețea. Chiar și numai simpla posibilitate a unor asemenea discuții oferă un motiv guvernelor străine să-și reconsidere dependența față de tehnologia americană. Oricare ar fi implicarea Washingtonului în problemele rețelei Internet, Sillicon Valley este cea care va suporta costurile.

Pentru utilizatorii obișnuiți ai Internetului, există și o parte bună a lucrurilor: îmbrățișarea tehnologiilor Software-ului Liber poate duce la apariția programelor mai intuitive, scrise de un grup mai divers de dezvoltatori. Reversul medaliei este că era serviciilor globale, gen Skype, ar putea apune curând, acestea fiind înlocuite de alternative naționale mai puțin prietenoase cu utilizatorii, care ar putea oferi căi de acces ascunse. Pe măsură ce guvernele caută să obțină controlul, companiile vor oferi din ce în ce mai puține garanții atât în ceea ce privește securitatea datelor, cât și în ceea ce privește accesul terților – cum ar fi guvernele.

În această evoluție a lucrurilor, partea ironică este greu de trecut cu vederea. Tehnologia Informației a fost unul dintre principalii catalizatori ai globalizării și poate deveni una dintre victimele ei cele mai importante.

Evgeny Morozov este un profesor invitat la Universitatea Stanford și un partener în New America Foundation. Ultima sa carte este "The Net Delusion: The Dark Side of Internet Freedom." („Iluzia rețelei: partea întunecată a libertății Internetului”).