Florile dalbe

Florile dalbe

                                                                     de Adrian Păunescu

Așadar, nu mai e voie să cîntăm

Florile dalbe.

S-a făcut încă un pas înainte

În direcția cuceririi definitive

A fizionomiei noastre ca popor.

Nu mai e voie să cîntăm

Florile dalbe.

După ce trupele străine

Au plecat de la noi,

După ce ne-am bucurat

Că florile noastre sunt iarăși dalbe,

Auzim că nu mai avem voie să cîntăm

Florile dalbe, de Crăciun.

Crăciunul însuși nu ne era accesibil.

Singurul motiv pentru care

Crăciunul mai era sărbătorit

De cei tineri

E lipsa combustibililor:

Copiii pleacă în vacanța de Crăciun

Pentru că nu mai avem cu ce

Să încălzim școlile.

Dar florile dalbe nu se mai cîntă,

Se cîntă cîntece de mase

Din care nu înțelege nimeni

Nici un cuvînt,

Nici chiar cei care cîntă.

Nu se mai cîntă colinde,

La Radio o emisiune a mea

A fost hăcuită

Pentru că vroia să prezinte ascultătorilor

Colinde ale românilor.

Progrese mari

Semne de stabilitate

Și de prosperitate.

Dintre toți oamenii

Morții sunt cei mai fericiți

Pentru că n-au apucat momentul.

Florile dalbe se uită la noi

Veștejite.

Ce vină au ele,

Ce vină are acest neam răbdător

Care după ce că n-are pîine,

După ce că n-are căldură,

După ce că n-are Crăciun

De data aceasta se trezește

Și fără dreptul de-a cînta

Cîntecele liniștite care-i plac ?

Leru-i nu-i mai este ler,

Florile nu mai sînt dalbe

Cum am avut nenorocita inspirație

Să scriu acum cîțiva ani

Că leru-i nu-i mai este ler

Și florile nu mai sînt dalbe.

Și totuși vă spun un secret:

Cu tunurile dacă s-ar trage

În colindele românilor

Și în colindători,

Din adîncurile insondabile ale materiei

Se va ridica într-un tîrziu

Ca un murmur disprețuitor

În toată sonoritatea

Acestui spirit dacic

Colindul

Florile, florile dalbe

Leru-i ler și lelioară,

Zorior de ziuă

Seară de Crăciun

Și iar florile dalbe

Și iar leru-i ler

Și iar zorior de ziuă

Și iar seară de Crăciun

Pînă la sfîrșitul veacului

Și chiar și o veșnicie după.

Și-am zis cele ce le-am zis,

Florile dalbe

Tocmai cînd ați interzis

Florile dalbe

Și-o să spun ce cred cinstit,

Florile dalbe

O să cînt tot ce-am iubit,

Florile dalbe,

Grădinare, grădinar,

Florile dalbe,

Nu tăia așa bizar

Florile dalbe,

Că în ele de-i lovi,

Florile dalbe

Tot mai mult vor înflori,

Florile dalbe.

La anul și la mulți ani !

Breaza, 22/23 decembrie 1983

Din volumul „Poezii cenzurate”, editura Păunescu, 1990