Florile
dalbe
Așadar, nu mai e voie să cîntăm
Florile dalbe.
S-a făcut încă un pas înainte
În direcția cuceririi definitive
A fizionomiei noastre ca popor.
Nu mai e voie să cîntăm
Florile dalbe.
După ce trupele străine
Au plecat de la noi,
După ce ne-am bucurat
Că florile noastre sunt iarăși dalbe,
Auzim că nu mai avem voie să cîntăm
Florile dalbe, de Crăciun.
Crăciunul însuși nu ne era accesibil.
Singurul motiv pentru care
Crăciunul mai era sărbătorit
De cei tineri
E lipsa combustibililor:
Copiii pleacă în vacanța de Crăciun
Pentru că nu mai avem cu ce
Să încălzim școlile.
Dar florile dalbe nu se mai cîntă,
Se cîntă cîntece de mase
Din care nu înțelege nimeni
Nici un cuvînt,
Nici chiar cei care cîntă.
Nu se mai cîntă colinde,
La Radio o emisiune a mea
A fost hăcuită
Pentru că vroia să prezinte ascultătorilor
Colinde ale românilor.
Progrese mari
Semne de stabilitate
Și de prosperitate.
Dintre toți oamenii
Morții sunt cei mai fericiți
Pentru că n-au apucat momentul.
Florile dalbe se uită la noi
Veștejite.
Ce vină au ele,
Ce vină are acest neam răbdător
Care după ce că n-are pîine,
După ce că n-are căldură,
După ce că n-are Crăciun
De data aceasta se trezește
Și fără dreptul de-a cînta
Cîntecele liniștite care-i plac ?
Leru-i nu-i mai este ler,
Florile nu mai sînt dalbe
Cum am avut nenorocita inspirație
Să scriu acum cîțiva ani
Că leru-i nu-i mai este ler
Și florile nu mai sînt dalbe.
Și totuși vă spun un secret:
Cu tunurile dacă s-ar trage
În colindele românilor
Și în colindători,
Din adîncurile insondabile ale materiei
Se va ridica într-un tîrziu
Ca un murmur disprețuitor
În toată sonoritatea
Acestui spirit dacic
Colindul
Florile, florile dalbe
Leru-i ler și lelioară,
Zorior de ziuă
Seară de Crăciun
Și iar florile dalbe
Și iar leru-i ler
Și iar zorior de ziuă
Și iar seară de Crăciun
Pînă la sfîrșitul veacului
Și chiar și o veșnicie după.
Și-am zis cele ce le-am zis,
Florile dalbe
Tocmai cînd ați interzis
Florile dalbe
Și-o să spun ce cred cinstit,
Florile dalbe
O să cînt tot ce-am iubit,
Florile dalbe,
Grădinare, grădinar,
Florile dalbe,
Nu tăia așa bizar
Florile dalbe,
Că în ele de-i lovi,
Florile dalbe
Tot mai mult vor înflori,
Florile dalbe.
La anul și la mulți ani !
Breaza, 22/23 decembrie 1983
Din volumul „Poezii cenzurate”, editura Păunescu, 1990
