Despre Dumnezeu în politică și justiție

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Pe catedrala din Budapesta stă scris adevărul. Foto credit: Pinterest

   Oamenii politici și magistrații de azi (fie ei mai buni sau mai răi, cinsiți sau corupți, bine intenționați sau doar urmărind interese personale) caută, cu toții, să stabilească un echilibru. Un echilibru între politicile și revolta socială „proletară” de stânga (care distrug economia și anulează orice șansă a unei vieți mai prospere) și capitalismul neîngrădit de lege (care, lăsat 100% liber, în forme extreme, ajunge să subordoneze oricare alt aspect al vieții interesului economic, limitând sever libertatea individuală pe care pretinde că o sprijină). Soluția ieșirii din această dilemă este găsirea (și codificarea) unui corp adevăruri obiective, valabile și obligatorii pentru oricine, situate deasupra subiectivismului opiniilor politice sau valorilor materiale.

   Juriștii șe străduiesc să găsească acest adevăr și să-l cuprindă în paragrafe de lege de care întreaga societate e obligată, apoi, să țină seama.

   Dar tot efortul pleacă de la premisa - falsă - că omul poate identifica singur adevărurile obiective, folosind doar mintea proprie, experimentul și concluziile deduse din fapte istorice. Lumea politică modernă, puternic secularizată, tinde să-l elimine pe Dumnezeu din acest proces, conceput ca unul exclusiv omenesc.

   Efortul politicienilor și al juriștilor seculariști este sortit eșecului. Până la începutul sec. XX, bunicii noștri cădeau mai rar în această gravă eroare a despărțirii omului de Dumnezeu, atunci când își proiectau mecanismele societății în care doreau să trăiască.

   „Ergo sum via, veritas et vita”. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, zice Domnul. Când logica umană te trădează, când nu mai ai nici un punct de reper, când nu mai știi încotro să te îndrepți, drumul just pe care trebuie să apuci este, mereu, direcția pe care ți-o arată Dumnezeu. Când pare că adevărul e atât de relativ, încât toți ajung să aibă dreptate, când albul începe să se confunde, derutant, cu negrul, Adevărul este, întotdeauna, deasupra noastră - trebuie doar să-l privim și să-l acceptăm. Când nu mai poți deosebi între calea care duce către bine și cea care merge către abisul distrugerii, al sinuciderii sau al răului absolut, răspunsul corect este, deasemenea, la Iisus.

   Avem Adevărul. Trebuie doar să-l vedem.