Autor:
Evgeny Morozov
Traducere
de Răzvan Sandu după
originalul în limba engleză apărut în Wall
Street Journal Online
Beijing-ul
și Moscova văd tehnologia informației, de origine americană, ca
pe o amenințare. Ei își doresc sisteme proprii.
La sfârșitul anului
2010, mișcarea pentru „programe de calculator cu sursă deschisă” („open-source”) - ai cărei promotori sunt, în general,
excentrici din mediul academic și pasionați de calculatoare, cu păr
lung, strâns în coadă de cal – și-a găsit un aliat neobișnuit:
guvernul rus. Vladimir Putin a semnat un decret, lung de douăzeci de
pagini, prin care se cere tuturor instituțiilor publice din Rusia să
înlocuiască programele proprietare, dezvoltate de firme ca
Microsoft sau Adobe, cu Software Liber și gratuit – până în
2015.
Această decizie va duce
la economii de miliarde de dolari în ceea ce privește costurile cu
licențele programelor, dar motivele d-lui Putin nu sunt strict
economice. După toate probabilitățile, temerea sa este că
dependența Rusiei de programele proprietare - în special cele
comercializate de furnizori străini - are implicații imense asupra
securității naționale. Prin natura sa, este improbabil ca
software-ul liber și gratuit să aibă portițe ascunse, care să
trimită informațiile direct la Langley, Virginia.
Rusia nu reprezintă un
caz izolat în ceea ce privește neîncrederea manifestată față de
programele de calculator oferite de străini pe căi comerciale. La
doar două săptămâni după decretul d-lui Putin, ministrul iranian
însărcinat cu Tehnologia Informației a anunțat planuri pentru
dezvoltarea unui sistem de operare național, cu surse deschise,
citând motive legate de securitate. De asemenea, China a exprimat un
interes crescând. Recent, când compania de stat China Mobile a
devenit membră a Linux Foundation, entitatea non-profit ce se
găsește în spatele celui mai faimos proiect cu surse deschise,
unul dintre directorii companiei a anunțat – amenințător, pentru
urechile unora – că „firma urmărește să contribuie la Linux
pe scară largă”.
Pe bună dreptate,
Tehnologia Informației a fost descrisă ca fiind cea care șterge
barierele tradiționale și granițele, dar, fără îndoială,
viitorul ei va fi determinat decisiv de geopolitică. În ultimii
câțiva ani, factorilor de decizie din toată lumea le-au fost
reamintite constant dependența lor și vulnerabilitatea față de
noile tehnologii: descoperirea misterioasei rețele chinezești
GhostNet, care spiona minsiunile diplomatice din toată lumea;
pretinsa diminuare a capacităților nucleare ale Iranului de către
virusul Stuxnet și, bineînțeles, întreaga afacere WikiLeaks.
Guvernele sunt mai atente la cei care le furnizează hardware-ul –
și, din ce în ce mai mult, ajung la concluzia că este riscant să
nu aibă la dispoziție propriile capacități informatice naționale,
independente.
Software-ul Liber poate calma unele dintre temerile privind securitatea. Deși
aceste sisteme sunt organizate mai democratic decât cele închise,
ele sunt, de asemenea, mai ușor de manevrat, mai ales pentru
guverne, care au vaste resurse la dispoziție. Dar soluțiile libere
nu pot preîntâmpina orice amenințare care apare. Așa cum Google a
aflat, guvernul chinez continuă să perceapă motoarele de căutare
ca pe adversari ai imaginii publice pe care el o construiește atent
despre subiectele de dezbatere controversate. Similar, mesajele de
poștă electronică pot fi citite de către guvernul care găzduiește
furnizorul de Internet, iar datele confidențiale ce se transmit pot
fi interceptate prin portițe ascunse și trimise la WikiLeaks sau la
numeroșii săi omologi regionali.
Pentru aceste
motive, este probabil ca din ce în ce mai multe guverne să
desemneze serviciile Internet ca pe o industrie strategică și să
excludă firmele străine de la concurența în zonele considerate de
interes politic. Guvernul Turciei s-a remarcat ca un campion al
acestei „independențe a informației”, avansând atât ideea
unui motor de căutare național, cât și pe cea a unui sistem de
poștă electronică propriu. Autoritățile din Rusia, China și
Iran dezbat propuneri similare.
Judecând
după meciul egal, de anul trecut, dintre Research in Motion,
creatorul Blackberry, pe de o parte și guvernele Indiei, Arabiei
Saudite și Emiratelor Arabe Unite, pe de altă parte, chestiunea
accesului în rețea va juca, de asemenea, un rol crescător în
determinarea felului cum arată tehnologia. Dacă un guvern are
suspiciuni că Agenția de Securitate Națională americană (NSA) a
reușit să obțină mesaje e-mail private, trimise prin sistemul
criptat al Blackberry, el începe să se întrebe de ce nu deține și
el asemenea surse de informații valoroase de la Blackberry și de la
servicii cum sunt Gmail sau Skype. În cel mai simplu caz, din ce în
ce mai multe guverne vor începe să ceară ca serverele de date să
se afle sub jurisdicția lor, incomodând astfel companiile Internet
multinaționale, care-și bazează planurile de afaceri pe premisa că
pot să-și desfășoare operațiunile din India de la distanță,
din statul Iowa.
Adevăratele
războaie comerciale vor începe odată ce giganții tehnologici din
Rusia și China, având la dispoziție abia disimulate legături cu
statul și grămezi de bani, vor începe să caute achiziții în
America și Europa. Cum vor reacționa oficialii de la Washington sau
Bruxelles când compania chinezească Tencent (cu un capital de 42
miliarde USD, aproape dublu față de cel al Yahoo) sau Yandex-ul
rusesc vor face o ofertă pentru AOL sau Skype ?
Decizii
dureroase vor trebui luate în curând. Compania rusească Digital
Sky Technology, deținută de un oligarh prieten Kremlinului, are o
participare de 10% în Facebook și câte 5% în proprietăți Web
atractive cum sunt Zynga și Groupon. Ce se va întâmpla atunci când
companii rusești sau chinezești vor căuta să achiziționeze
participații în companii ca Google (un contractor al Agenției de
Informații Geospațiale Naționale – americane, N.T.) sau Amazon
(care are în grijă peste douăzeci de agenții guvernamentale, prin
serviciile Web pe care le găzduiește) ?
Efectele
neplăcute ale acestui naționalism în ascensiune sunt deja vizibile
în cazul exporturilor de hardware. În 2010, când Spring Nextel a
început să ia în calcul ofertele chinezilor de la Huawei sau ZTE
Technologies, pentru un upgrade al rețelei sale - upgrade în
valoare de 5 miliarde USD - un grup de senatori americani au scris
președintelui companiei, exprimându-și temerea că Huawei ar putea
fi subiectul unei „influențe semnificative din partea forțelor
militare chineze” și că telecomunicațiile americane ar putea fi
„întrerupte, interceptate, alterate sau rutate greșit, în mod
voit”. Sprint Nextel a respins ofertele. Uniunea Europeană și-a
anunțat recent intenția de a crea un organism similar Comitetului
pentru Investiții Străine al SUA, special pentru a opune un veto
încercărilor venite din partea giganților tehnologici chinezi.
Chiar dacă
sunt refuzate neelegant de către SUA și Europa, marile companii
tehnologice chinezești pot să reapară în alte zone. De câțiva
ani, China și-a folosit rezervele enorme de bani lichizi pentru a
oferi împrumuturi – în special guvernelor din Africa, dar și
vecinilor cum e Cambodgia – cu condiția ca aceste guverne să facă
afaceri exclusiv cu companiile de telecomunicații chinezești. Cu
sau fără acces secret la acele date, controlul Chinei asupra unei
părți atât de mari din infrastructura de comunicații a țărilor
în curs de dezvoltare îi oferă acesteia pârghii de influență
politică.
În acelaș
timp, Yota, un furnizor de telecomunicații deținut parțial de
statul rus, a încercat să-și dezvolte o bază în America Latină,
lansând serviciul 4G în Nicaragua și, în curând, în Peru. Alte
companii rusești sunt ocupate să construiască (sau să cumpere)
infrastructurile de telecomunicații din fostele republici sovietice,
probabil în încercarea de a face ceea ce gigantul rusesc Gazprom a
făcut în domeniul energiei: construirea unei infrastructuri fizice,
folosite apoi ca factor de influență politică.
Ce înseamnă
asta pentru viitorul industriei de tehnologie americane ? Dacă
expansiunea Chinei în Africa și a Rusiei în America Latină și
fosta Uniune Sovietică pot constitui o indicație, abilitatea
Sillicon Valley de a se extinde global va fi sever îngrădită, fie
și numai pentru că Beijing-ul și Moscova nu au scrupule în a
împleti politica cu afacerile.
Succesul
global al tehnologiei americane s-a bazat pe separarea implicită
între interesele de afaceri ale Sillicon Valley și interesele
politice ale Washingtonului. În trecut, guvernele străine s-au
grăbit să instaleze cea mai recentă versiune de Microsoft Office
sau de navigator Google Chrome, fiindcă era greu de imaginat că
Washingtonul va interfera cu tehnologia pentru a-și susține
interesele strategice.
Dar numai cu
câteva săptămâni înainte ca dl. Putin să susțină public
Software-ul Liber, directorul FBI Robert Mueller a făcut turul
companiilor importante din Sillicon Valley și a cerut președinților
lor să includă portițe de intrare ascunse în programele lor,
astfel încât să faciliteze agențiilor americane de impunere a
legii trasul cu urechea la conversațiile din rețea. Chiar și numai
simpla posibilitate a unor asemenea discuții oferă un motiv
guvernelor străine să-și reconsidere dependența față de
tehnologia americană. Oricare ar fi implicarea Washingtonului în
problemele rețelei Internet, Sillicon Valley este cea care va
suporta costurile.
Pentru
utilizatorii obișnuiți ai Internetului, există și o parte bună a
lucrurilor: îmbrățișarea tehnologiilor Software-ului Liber poate
duce la apariția programelor mai intuitive, scrise de un grup mai
divers de dezvoltatori. Reversul medaliei este că era serviciilor
globale, gen Skype, ar putea apune curând, acestea fiind înlocuite
de alternative naționale mai puțin prietenoase cu utilizatorii,
care ar putea oferi căi de acces ascunse. Pe măsură ce guvernele
caută să obțină controlul, companiile vor oferi din ce în ce mai
puține garanții atât în ceea ce privește securitatea datelor,
cât și în ceea ce privește accesul terților – cum ar fi
guvernele.
În această
evoluție a lucrurilor, partea ironică este greu de trecut cu
vederea. Tehnologia Informației a fost unul dintre principalii
catalizatori ai globalizării și poate deveni una dintre victimele
ei cele mai importante.
Evgeny
Morozov este un profesor invitat la Universitatea Stanford și un
partener în New America Foundation. Ultima sa carte este "The
Net Delusion: The Dark Side of Internet Freedom." („Iluzia
rețelei: partea întunecată a libertății Internetului”).
