My GnuPG key

We can communicate via secure e-mail using GnuPG / OpenPGP, which I strongly recommend. More details in this guide.

For those seeking to write to me, here is my public GnuPG key:

pub
4096R/0xC2B8B57AAAFC29CE 2016-02-29
Fingerprint=EA7F F4E9 08A4 B62D 34E0 9889 C2B8 B57A AAFC 29CE
sub 4096/0x059CDF01110D7CE9 2016-02-29

luni, 26 decembrie 2016

Lt.-col. Constantin C. Roșescu, In Memoriam - schiță de biografie



La 26 decembrie 2016 se împlinesc douăzeci de ani de când a trecut la cele veșnice bunicul meu matern, dl. Constantin C. Roșescu („Ticu”), locotentent-colonel al Jandarmeriei Regale Române și avocat ieșean. Voi folosi prilejul ca să fixez biografia acestui om mare prin doar câteva vorbe stângace și impersonale, fiindcă dragostea ce o nutresc pentru el și noianul de amintiri vechi nu încap, oricum, în cuvinte...

În cronologia evenimentelor de pe frontul de est al celui de-Al Doilea Război Mondial, numele lt.-col. Roșescu rămâne legat de „Operațiunea Autonomous”, operațiune în care trei ofițeri britanici, agenți ai serviciului secret Special Operation Executive (SOE) au fost parașutați în România. Dintre aceștia, unul, Sir Ivor Porter, a devenit apoi, prin neștiutele legături ale voinței divine, principalul biograf al actualului nostru Rege, Majestatea Sa Regele Mihai I al României.

Scriind acum, în Ajunul Crăciunului, despre bunicul lângă care am copilărit, afecțiunea și gândul mi se îndreaptă, mai ales, spre puținele rude tinere ale neamului nostru, ca și spre toți prietenii și cunoscuții care mai sunt în viață. Doresc ca, la vârsta când va putea prețui cu adevărat toate cele povestite aici, strănepoata colonelului Roșescu să poată cunoaște, cu căldură și mândrie, trecutul familiei din care coboară - unele fapte și amintiri nu sunt menite să dispară odată cu tatăl ei, cu prezența și cu nemărginita lui dragoste pentru ea.

Încercarea de biografie ce urmează se bazează pe fapte pe care le-am trăit, pe amintiri vechi ce mi-au fost relatate în anii '70-'90 direct de către colonelul Roșescu, ca și pe unele documente de familie, originale, pe care le-am putut regăsi. Orice eventuală inexactitate cuprinsă în relatare este neintenționată și mi se datorează în întregime: pe baza amintirilor proprii și a surselor disponibile, m-am străduit să prezint faptele cu maximă acuratețe și obiectivitate.


Locotenentul Constantin C. Roșescu. Fotografie din arhiva familiei, realizată la un studio foto din Iași
Locotenentul Constantin C. Roșescu. Fotografie din arhiva familiei, realizată la un studio foto din Iași

Părinții și copilăria


Constantin C. Roșescu („Ticu”) s-a născut la Iași, pe 2 mai 1912 (19 aprilie, conform calendarului „pe stil vechi” care se utiliza atunci). Părinții săi erau Constantin I. Roșescu, preot al Bisericii Ortodoxe Române și profesor din satul Calu (comuna Calu-Iapa, azi comuna Piatra Șoimului, jud. Neamț) și Clara („Clarissa”) Roșescu, născută Irimescu, din satul Pleșești (jud. Baia, azi Fălticeni), o tânără profesoară cu ascendență poloneză, care preda arta lucrului de mână la școlile de fete din zonă. La data nașterii copilului, părinții erau tineri, având vârstele de 28, respectiv 20 de ani (documentele de stare civilă, preschimbate ulterior, sub regimul comunist, conțin date contradictorii asupra anului nașterii Clarei: fie 1890, fie 1892).

Pentru că familiile erau numeroase și prenumele folosite se repetau frecvent, se impune o precizare menită să înlăture confuziile: prenumele bunicului patern al viitorului locotenent-colonel Roșescu, de la care provine inițiala din numele tatălui său, era „Ion” (sau „Ioan” ?).

Ticu Roșescu era al doilea copil al familiei, după sora sa Maria („Marioara”), născută la 9 decembrie 1910 și devenită apoi un apreciat chirurg oftalmolog (a debutat ca rezident în comuna Bogdănești). În familie, lui Ticu i-a urmat mai tânărul său frate locotenent Ioan C. Roșescu („Ionel”), decedat prematur, erou de război în timpul luptelor purtate în munții Tatra la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Relatări directe făcute de bunicul meu în anii '70 spun că tânărul Ionel Roșescu comanda o grupă de tancuri (probabil blindate ușoare Renault R-35) când un proiectil incendiar german a lovit turela tancului din frunte, în  care se afla. Din cauza deformării, aceasta nu s-a mai deschis și echipajul nu s-a putut salva, pierzându-și viața în incendiu. La repatrierea rămășițelor pământești ale tânărului militar- care odihnesc azi în cimitirul din Piatra Neamț, alături de părinții și sora sa - familia nu a putut face identificarea, fiind vorba doar despre câteva oase carbonizate.

Câteva cuvinte semnificative trebuie spuse și despre tatăl lt.-col. Roșescu, părintele Constantin I. Roșescu, care a avut o lungă strădanie duhovnicească în satele Moldovei, la Iași și Piatra Neamț. Provenind dintr-o familie numeroasă (unsprezece frați), părintele Roșescu a ajuns să îndeplinească funcția de confesor militar în anii grei ai Primului Război Mondial, pe frontul din Moldova. Atunci l-a întâlnit pe generalul francez Henri Mathias Berthelot - șeful Misiunii Militare Franceze și un mare amic al României. Bun cunoscător al limbii franceze, părintele Roșescu s-a bucurat de prietenia generalului, cu care a întreținut, mulți ani, conversații și corespondență; în semn de specială prețuire și camaraderie în timpul războiului, acesta i-a dăruit un ceas Omega de buzunar, având gravate inițialele „C. R.” pe capacul de argint. Târziu în cursul vieții sale, părintele Roșescu, și apoi fiul său, păstrau ca amintire și un trabuc primit în dar de la general...

În anii '70-'80, în casa familiei, din Piatra Neamț, se conserva încă, ca amintire, o cutie metalică pentru alimente, care fusese purtată în raniță de preotul Constantin I. Roșescu în timpul Marelui Război. Cutia - acum deformată și găurită - conținuse o cantitate mare de zahăr; ea oprise un glonț de mitralieră calibrul 7,92 mm, salvând viața părintelui.

Preotul Constantin I. Roșescu este și autorul unei monografii despre comuna Piatra Șoimului, publicată în anii '60 într-un număr redus de exemplare.

Viitorul locotenent-colonel Roșescu și-a petrecut copilăria și adolescența în Moldova, în special la Iași și în localitățile unde tatăl său slujea ca preot:  satul natal Calu, satul Liteni (jud. Suceava) (unde preotul Roșescu a fost paroh și director al Gimnaziului sătesc începând cu 1920), ș.a. Mai târziu, familia Roșescu s-a mutat la Piatra-Neamț, în casa situată pe str. Maiakovschi nr. 7 (azi str. Mihail Sadoveanu 15, casă locuită apoi de familia Rogin).

Constantin C. Roșescu a absolvit Liceul Internat „Costache Negruzzi” din Iași, în promoția 1929-1930.

Fotografia de absolvire a promoției 1929-1930 a Liceului Internat "Costache Negruzzi" din Iași. Constantin C. Roșescu este al nouălea de la stânga la dreapta, penultimul rând. Fotografie din arhiva familiei.
Verso-ul fotografiei de absolvire a promoției 1929-1930 a Liceului Internat "Costache Negruzzi" din Iași. Exemplarul a aparținut lui Constantin C. Roșescu. Fotografie din arhiva familiei.


Constantin C. Roșescu și câinele său, Truș. Fotografie din anii '40, din arhiva familiei.
Constantin C. Roșescu și câinele său, Truș. Fotografie din anii '40, din arhiva familiei.

[...]

[Postare în curs de actualizare]


Informațiile, textele și fotografiile din această biografie pot fi reproduse pentru scopuri necomerciale, cu indicarea sursei și cu condiția ca lucrările derivate să fie publicate sub o licență compatibilă cu Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.

 Creative Commons License

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.