miercuri, 25 iunie 2014

26 iunie: Românii sărbătoresc Ziua Drapelului




Pe 26 iunie românii sărbătoresc Ziua Drapelului. Așa cum spuneam și aici, vă puteți cumpăra un drapel al României cu Stema Regală sunând la tel. +40 723 168304 sau de aici http://www.royalshop.store.ro/ro/6-steaguri-regale . Prețurile sunt cuprinse între 15 și 120 RON, în funcție de dimensiunea steagului.

Mai multe detalii pe paginile oficiale ale Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei: web, Facebook.

--

On June 26th, Romanians celebrate the National Flag’s Day. You may buy a Romanian Flag with the Royal Coat of Arms (the true, non-Communist flag of Romania) by ordering it at +40 723 168304 or online, at http://www.royalshop.store.ro/ro/6-steaguri-regale . Prices vary between 15 and 120 RON (aprox. 4 to 28 EUR), depending on flag’s size.

More details on the official pages of the National Alliance for the Restoration of Monarchy: web, Facebook.


Foto credit: Clubul Monarhiștilor


marți, 10 iunie 2014

Dispozitivul german kinko - poștă electronică privată, în format criptat




 
 

  Criptare simplă a poștei Dvs. electronice, pentru a vă proteja intimitatea


Avem convingerea că mesajele de poștă electronică ar trebui să fie criptate. Credem că dacă mai multe persoane și-ar cripta mesajele, software-ul ar fi mai ușor de utilizat. De aceea, construim un dispozitiv care face criptarea mai ușoară.

[1] Ce este kinko?
Kinko vă protejează mesajele. Totul este simplu: mesajele Dvs. de poștă electronică călătoresc criptate - pe tot traseul pe care îl parcurg - și, la sosire, sunt decriptate în mod automat.

[2] Ce face kinko atât de special?
Kinko utilizează programe criptografice cum ar fi GnuPG, OpenSSL și SSH. Aceste programe au fost verificate, de-a lungul anilor, de către mulți experți pentru a putea fi folosite în siguranță. În plus, codul-sursă aflat în spatele kinko este un program liber, cu sursă deschisă și, prin urmare, poate fi inspectat de către oricine.

[3] De ce puteți avea încredere noi?
Kinko a fost proiectat astfel încât nici măcar noi nu putem citi mesajele cifrate. Criptarea pe tot parcursul oferă garanția că doar Dvs. decideți cine vă poate citi mesajele și cine nu. În plus, Kinko este cod liber, cu sursă deschisă, ceea ce face imposibil să se ascundă în el portițe de spionaj (backdoors).

[4] Simplu și ușor de utilizat
Pentru a utiliza kinko, nu este nevoie să fiți un expert in criptografie. Kinko este simplu: dispozitivul kinko se conectează la rețeaua Dvs. de acasă și își instalează software-ul necesar; imediat și automat, mesajele de poștă electronică pe care le trimiteți devin criptate.

[5] Intimitate și în afara apartamentului Dvs.
Chiar dacă plecați de acasă, puteți utiliza în continuare kinko pe smartphone sau tabletă. Aparatele menționate sunt capabile să folosească Internetul pentru a se conecta în siguranță la dispozitivul kinko rămas acasă, pentru a funcționa criptat.

[6] Faceți schimb criptat de mesaje cu prietenii care nu posedă un dispozitiv kinko
Dacă utilizați un dispozitiv kinko, invitarea prietenilor și colegilor este ușor de realizat. O cutiuță kinko poate fi utilizată de până la zece persoane! Prietenii Dvs. nu au acces la un dispozitiv kinko? Nici o problemă, ei pot decripta mesajele de poștă electronică folosind Thunderbird/Enigmail sau alt software PGP similar, atâta timp cât interlocutorii își cunosc reciproc cheile publice.


[7] Programe libere, cod cu sursă deschisă (opensource)
Viitorul este criptat! Vrem să fie posibil ca toți oamenii să beneficieze de mesaje private, securizate. Prin urmare, software-ul care pune în mișcare dispozitivul kinko este liber și are sursă deschisă.

[8] Ce urmează?
Noi credem că nu trebuie să ne mulțumim doar cu criptarea mesajelor de poștă electronică. Lucrăm deja la alte proiecte ce privesc confidențialitatea online și le vom extinde în continuare (de exemplu, la o versiune privată, securizată, de Dropbox).

[9] O bază stabilă
Kinko este bazat pe pachete de programe libere recunoscute:



CAMPANIA DE FINANȚARE BAZATĂ PE DONAȚII (CROWDFUNDING) PENTRU DISPOZITIVELE KINKO ÎNCEPE ÎN AUGUST 2014! SPRIJINIȚI KINKO ȘI ASIGURAȚI, ASTFEL, INTIMITATEA DVS. ONLINE!



Kinko este un proiect comun al PORT ZERO UG (societate cu răspundere limitată) și al postului de radio UG (societate cu răspundere limitată) V.i.S.d.P; postul de radio UG (societate cu răspundere limitată), c/o Enrico Thierbach, str. Glogauer 10, 10999 Berlin, Germania


duminică, 8 iunie 2014

De ce NU trebuie introdus votul electronic într-o Românie democratică





    Există unele voci care cer, cu insistență, introducerea votului electronic în România - mai precis, a votului prin Internet. Avantajele, spun ei, ar fi multiple:


  • fiecare ar putea vota de acasă, comod, din fața propriului calculator
  • un proces de votare atât de comod ar încuraja oamenii să voteze, reducând absenteismul
  • statul ar cheltui mai puțini bani cu organizarea procesului de vot (ecții, transportul urnelor, buletinelor și ștampilelor, etc.)
  • ar putea vota și membrii mai îndepărtați ai diasporei românești care, aflându-se în străinătate, nu pot parcurge, uneori, sute sau mii de kilometri până în orașele mari, unde ambasadele sau consulatele României organizează secții de vot.

    Ei bine, pe 7 iunie, a fost prezent în București, la conferința Coliberator 2014, Richard Stallman, care a vorbit (printre altele), și despre acest subiect. Pentru cei care nu-l cunosc, el este un programator american de top, părintele ideii de Software Liber și un cunoscut luptător internațional pentru drepturi și libertăți individuale.

     Ca unul care are deja sistem de vot electronic în țara lui, Stallman ne-a atras atenția asupra unor aspecte de detaliu, pe care încerc să le sintetizez aici, și care, confirmă, din păcate, temerile mele. Ce ne-a povestit el, după experiențe practice, coincide atât de bine cu propriile mele gânduri, că parcă am fi discutat înainte!  :)

       În esență:


  • Atenție la terminologie (și la definirea termenilor în cadrul legilor). Ce este „votul electronic”? Vot electronic poate însemna „vot la secție, prin mijloace electronice” (merg la secție, ca și până acum, dar acolo nu introduc în urnă un buletin ștampilat, ci - să zicem - apăs un buton). Tot vot electronic poate însemna și „votul prin Internet”, făcut de acasă, din fața calculatorului, prin accesarea unui website. Din câte înțeleg eu, când se discută despre vot electronic în România, se înțelege cea de a doua variantă.

  • Scăderea costurilor scrutinului și creșterea prezenței la urne sunt citate, frecvent, ca motive ale încercării de a introduce voul prin Internet. Totuși, spune Stallman, dacă privim realist, costul scrutinelor clasice reprezintă doar o foarte mică parte din costul total al funcționării statului. Neglijabilă, aș zice.

  • Se pierde complet anonimitatea votului, din necesitatea de a ne asigura că o persoană nu votează de două ori. Azi, mergem la secția de votare, primim buletinul și ștampila, ni se pune un abțibild pe cartea de identitate, intrăm în cabină și votăm. Votul exprimat este complet anonim : după vot, se va putea ști că am votat, dar nimeni nu va putea ști cu cine am votat. În cazul votului electronic, se va putea ști dacă o anumită persoană a votat sau nu și cu cine a votat acea persoană (odată ce trebuie să leg, nominal, votantul de un anumit vot, ca să mă asigur că nu votează de două ori, prin consecință leg persoana și de numele candidatului votat). Sper că nimeni nu e atât de naiv ca să creadă că, odată aflată în posesia „autorităților”, o anumită informație rămâne secretă (pe termen indefinit) sau neutilizată. Mai devreme sau mai târziu, orice informație pe care tu o oferi despre tine, oricât de nevinovată, „transpiră” la presă, prieteni, vecini, șef, procurori, etc.
 
  • Devine foarte greu sau imposibil să validezi un vot, odată ce el a fost dat. În caz de suspiciuni, buletinele de vot clasice pot fi numărate și renumărate; renumărarea se poate face pe loc, peste 20 de ani sau niciodată. Fiecare membru al comisiei electorale sau observator aflat la fața locului se poate convinge, cu ochii săi, de corectitudinea rezultatelor care se trimit către BEC. Cum realizezi asta atunci când votarea se face prin mijloace electronice? În cel mai bun caz, e nevoie de profesioniști IT cu calificare foarte înaltă, care să certifice, la un nivel mai mult sau mai puțin teoretic, funcționarea corectă a sistemului de vot (local și național). Nici un profan nu mai poate vedea, cu ochii săi, dacă voturile dintr-o anumită secție au fost numărate corect. Ca urmare, încrederea populației în corectitudinea procesului de vot - încredere care e esențială - va scădea, în loc să crească, generând și mai mult absenteism. 

  • În cazul votului prin Internet, devine imposibilă autentificarea persoanei. Poți ști că „buletinul (sau smartcardul) lui Ion Popescu a dat votul X”. Dar nu vei putea decât să speri că în spatele tastaturii se afla, într-adevăr, Ion Popescu. Sigur, poate fi făcută o identificare biometrică, dar asta presupune să amprentezi sau să colectezi codurile de retină ale fiecărei persoane din țară, o treabă nu doar înspăimântător de orwelliană, ci și costisitoare, greu de ținut la zi, greu de verificat. Nici autentificarea biometrică nu e 100% de încredere, fiind cunoscute cazuri în care organizații mafiote au obligat - cu pistolul - o persoană să „pună degetul”, pentru a deschide un seif... 

  • În fine, prin votul prin Internet se pierde orice garanție a libertății de conștiință a celui care votează. În absența cabinei de vot, în care fiecare se găsește singur și anonim, cum știm că votul dat reflectă, într-adevăr, voința persoanei în cauză? Imaginați-vă că un șef autoritar și interesat politic cere angajaților să voteze de pe calculatorul de la birou, în prezența lui. Sau un comandant militar cere același lucru subordonaților. Ca să nu mai vorbim de cazul, mult mai frecvent, ar celor care vota prin Internet aflându-se dramatic sub influența alcoolului sau a drogurilor. Nu există nici măcar un minim de încredere că persoana care votează prin Internet este într-adevăr ea, este lucidă și exprimă voința proprie, nealterată de constrângeri exterioare... 

  • Votul electronic nu reduce absenteismul și costurile scrutinului, ci le sporește. Dacă am îndoieli că o băbuță de la Pocreaca e în stare să aplice corect o ștampilă, încerc să corectez problema punând-o să folosească un smartcard? Sau să voteze de pe luxosul ei iPad, în timp ce se află la câmp, în campania agricolă :-) ? Chiar dacă ar face-o, asta nu poate scuti statul de obligația de a organiza și secții de votare clasice, pentru cei care, din orice motiv, nu pot sau nu vor să voteze electronic. Costurile de organizare a scrutinului cresc astonomic, fiindcă pe lângă organizarea clasică, cu secții și urne, vom avea și un sistem de vot național electronic, complex și costisitor (servere, specialiști, smartcarduri de autentificare, etc.) În plus, chiar dacă unii votează clasic, ne alegem cu lipsa de încredere și certificare a întregului sistem, din motivele expuse mai sus.

     Ca să evităm grava corupere de sistem prezentată mai sus, care ar afecta întreaga societate românească, ce ziceți să rămânem la votul pe hârtie? Chiar cu riscul asumat ca unii membri îndepărtați ai diaspora - relativ puțini - și unii bătrâni nedeplasabili să nu-și poată exercita, dpdv practic, votul la care sunt îndrituiți?


joi, 29 mai 2014

Dintr-o veche carte de rugăciuni a familiei...


Iată un simbol cu adevărat superb al unității între Români, Biserică și Rege!

Stema medie a Regatului României -  pe pagina de gardă a cărții de rugăciuni „tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod, în zilele drept credinciosului Rege Mihai I și în timpul păstoriei I.P.S.S. D.D. Dr. Nicodim, Patriarhul Sfintei Biserici Ortodoxe Române”. Tiparul „Cartea Românească”, 1941.





marți, 27 mai 2014

O Românie fără partid liberal? Nu cred...





   Dincolo de pasiuni, nervozitate și de inevitabila doză de balcanism, „actorul” principal al evenimentelor politice petrecute ieri este, fără îndoială, Partidul Național Liberal (PNL). Partid istoric care trece printr-un moment de cotitură.

   Pe scurt, în urma unui rezultat sub așteptări obținut la alegerile europarlamentare, într-un Birou Politic Național convocat rapid, întreaga conducere centrală a partidului demisionează, sunt contestați sau excluși câțiva membri marcanți și se decide schimbarea afilierii internaționale a partidului: de la grupul Liberal-Democrat european (ALDE) la Partidul Popular European (PPE). Mai mult, o distinsă doamnă europarlamentar (care se întâmplă să fie nu doar soția președintelui demisionar, ci și vicepreședintă ALDE - ce schimbare, ca să nu folosesc un cuvânt mai dur!) face declarații publice în care explică că grupul ALDE este de evitat, din cauza orientării de centru-stânga a partidelor care îl compun (în timp ce PNL se declară, puternic, a fi un partid de drepta).

   Faptele și declarațiile m-au surprins și m-au îngrijorat, fiindcă ele dovedesc nu numai o estimare incorectă a situației politice de moment, ci și o necunoaștere a istoriei partidului Brătienilor (care a împlinit, zilele acestea, 139 de ani). Unii spun că, printr-o astfel de mișcare, PNL riscă chiar ieșirea definitivă de pe scena politică - trecerea în zona de nesemnificativ în care s-a mișcat PNȚCD după decesul seniorului Coposu.

   De își dorește conducerea actuală a PNL o afiliere la Partidul Popular European este ușor de ghicit, dacă privim ponderile din graficul de mai jos, care reflectă situația de azi a Parlamentului supranațional:

Rezultate parțiale ale alegerilor europarlamentare 2014. Sursa: http://www.results-elections2014.eu

   Pe acest eșicher se observă că partidele de centru, cum sunt grupul ALDE (galben) și ecologiștii (verde) au o pondere relativ redusă (în scădere față de Parlamentul de până acum) și se află „prizoniere” între tendințele de stânga (partide socialiste și comuniste - roșu), popularii europeni (albastru închis) și alte partide de drepta (cum este segmentul albastru-deschis, unde se situează și conservatorii britanici). E limpede, deci, de ce unele persoane ambițioase din PNL își doresc să facă parte din „clubul mare” al popularilor, club în care se găsesc, azi, și partidele românești satelite lui Traian Băsescu.

   Problema este că, procedându-se astfel, România rămâne fără un partid de esență liberală - doctrina tradițională (anterioară perioadei comuniste) a PNL, care se regăseste și la grupul ALDE. Un grup viu, activ, cu care PNL colaborează încă de la reînființarea sa, în 1990.

Foto: DCNews

   Cei care subliniază, azi, prea strident, apartenența de dreapta a PNL par să ignore (voit?) faptul că marile realizări istorice ale acestui partid s-au produs într-o vreme când el reprezenta exact alternativa de stânga a momentului. Tradițional, Partidul Național Liberal este partidul micii burghezii, al „clasei de mijloc”, al proprietarilor de mici afaceri - făbricuțe, magazine - și al intelectualilor. Istoric, el se contrapunea atât Partidului Conservator - partid al marilor proprietari de pământ - Partidului Național Țărănesc - partid al țăranilor proprietari de teren agricol și al micii intelectualități de la sate - și partidelor de stânga, socialist-comuniste - reprezentante ale păturii sărace a muncitorilor industriali. Desigur, în timp, la PNL s-au adăugat și marii burghezi - industriași, bancheri, finanțisti, „stâlpi” ai capitalismului - dar esența rămâne aceasta: în contextul istoric, PNL reprezenta partidul „democratizării capitalismului”, un partid care, fără să fie cu adevărat de stânga (proletar), reușea, totuși, modernizarea accelerată a Țării și răspândirea prosperității economice burgheze către un număr foarte mare de oameni.

   Ce observăm azi, după atâția ani de comunism?

   Țărănimea distrusă de jaful bolșevic nu mai este țărănimea lui Iuliu Maniu și a lui Corneliu Coposu, profund creștină și naționalistă în sens bun - prin dragostea sa de pământ și de Rege. Deși agricultorii nu muncesc mai puțin ca înainte, le lipsește adevăratul suport economic al libertății individuale - pământul arabil propriu - pe care postcomuniștii au avut grijă fie să nu-l restituie țărănimii, fie să-l înstrăineze către occidentali, fie să-l facă neexploatabil în condiții rentabile pentru micul gospodar. În plan politic, efectul acestei stări de fapt este cvasi-dispariția Partidului Național Țărănesc - partidul de mase, cum îl numea profesorul Nae Ionescu - și „mutarea” bazei sale electorale la PSD-ul criptocomunist al lui Iliescu-Năstase-Ponta. Un țăran lipsit de pământ propriu nu este, de fapt, un țăran - un om liber, mândru și un producător de bunăstare în sens capitalist - ci doar un muncitor agricol sărac, aflat în iobăgie, care trăiește cu psihologia dependenței perpetue de stat și de marii „rechini”: „să vedem, maică, dacă ne-or mai da ăștia ceva...”. De ce s-ar mira prețioșii noștri analiști politici că mulpredisprețuitul țăran român își vinde votul, azi, pentru un kil de ulei? Ce au făcut intelectualitatea și politicienii pentru ei?
   
    Prea preocupați de tehnicile financiare și de a fi repede primiți în cercul select al capitaliștilor occidentali, reprezentanții de azi ai Partidului Național Liberal tind să „ardă etape”. Ei fac cu ochiul Popularilor Europeni, uitând că principala menire a partidului nu s-a schimbat: aceea de a reprezenta politic și de a face prosper micul capitalist, proprietarul de atelier, fabrică, magazin, firmă de import-export, profesorul, medicul, avocatul... Dacă acest lucru nu se produce - pentru un număr mare de beneficiari și într-un interval de timp rezonabil - partidul își va pierde destul de rapid baza electorală, așa cum s-a întâmplat, din păcate, și cu PNȚ-CD (care, pe fondul nereîmproprietăririi țăranilor, și-a pierdut sensul după ce a fost lipsit și de ultimul său atu, stâlpul de moralitate care era Seniorul).

   În acest moment, PNL riscă o pierdere similară de identitate si de electorat, dacă decidenții săi nu vor găsi puterea să ia o decizie internă sănătoasă, cu adevărat vie: aceea de a încredința Congresului partidului, în forma sa cea mai largă și mai democratică, puterea de a hotârî obiectivele majore, căile de urmat și afilierile internaționale. Mă îndoiesc că un congres corect al acestui partid istoric - din câte am înțeles, va fi convocat unul în luna iunie - va decide consfințirea transformării partidului într-o gașcă supraelitistă, total subordonată unor meschine interese de moment (funcții, bani) și unei structuri internaționale care, în ciuda denumirii oficiale, nu se bucură de prea mare popularitate: contestatul partid al lui Merkel, Reding și Barosso.

     Este posibilă o Românie fără un partid autentic liberal, îndreptat să reprezinte și să protejeze MICUL proprietar privat? Eu cred că nu.

     De răspunsul la această întrebare depinde dacă vor mai avea votul meu.


duminică, 25 mai 2014

Școala Generală nr. 7 din București folosește GNU/Linux


   Am mai semnalat, pe acest blog, cazuri de firme sau instituții românești care folosesc GNU/Linux (câteva exemple aici și aici).

   Mergând azi, cu ocazia votului pentru europarlamentare, în interiorul Școlii Generale nr. 7 din București, am avut ocazia să surprind unul dintre afișajele digitale aflate pe holul școlii în timpul inițializării. Și am observat, cu plăcută surpriză, că utilizează GNU/Linux - mai precis, distribuția Ubuntu.

   Felicitări sincere directorului, administratorului de rețea sau persoanei care a luat decizia tehnică să utilizeze Software Liber, în interesul și pentru educația copiilor!




marți, 20 mai 2014

De dincolo de mormânt: un mesaj de încredere și speranță de la Seniorul Coposu


    Astăzi, 20 mai 2014, celebrăm 100 de ani de la nașterea celui mai important reper moral și politic al României postdecembriste: Corneliu Coposu.

    Cu această ocazie, un cuvânt de încredere și speranță pentru toți Românii:

„Am credința, și cu ea mă voi duce dincolo, că România va reveni pe calea democrației numai prin Monarhie”.

Corneliu Coposu




Flori și un drapel cu Stema Regală la mormântul lui Corneliu Coposu, 20 mai 2014.  Foto: Lilick Auftakt