joi, 24 august 2017

Fotografii Mapillary: o idee mai bună decât selfie-urile din vacanță


Motto: Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice.”  Constituția României din 29 martie 1923, art. 7


În ultimii douăzeci de ani, de când s-au răspândit pe piață camerele foto digitale și telefoanele mobile inteligente pentru marele public, cantitatea de fotografii pe care le facem a crescut exponențial. Gândiți-vă: pe vremuri, plecam în vacanță înarmați cu un aparat foto cu film și cu una-două roll-filme de 36 de poziții. Asta înseamnă, în medie, 72 de cadre a căror calitate finală o studiam cu atenție – spațiul fiind limitat, acordam mai multă grijă subiectului, încadrării și expunerii fiecărei fotografii. După prelucrarea într-un laborator fotografic, pozele noastre, alb/negru sau color, își găseau locul într-un album din dulap, de cele mai multe ori însoțite de comentarii scrise cu cerneală. Și cam asta era tot. Fotografia nu ajungea în prea multe mâini – intimitatea participanților era, de obicei, asigurată – informațiile despre context se păstrau, calitatea era bună, iar durata de viață era foarte mare (avem fotografii pe hârtie vechi de peste 100 de ani!).

 Azi, lucrurile s-au schimbat fundamental.

[...]



Monumentul „Ultimul străjer al Capitalei”, mormântul eroului Nicolae Păianu din Primul Război Mondial, monument situat în fața Aeroportului Băneasa. Fotografie realizată de mine pentru situl Mapillary



Ce rost are să fotografiem, în milioane de copii, aceleași obiecte și locuri, dacă toată această informație fotografică planetară nu ne este nicăieri ușor accesibilă (pe web) și nu suntem liberi să o refolosim – în regim de deplină libertate, adică de Date Deschise (Open Data)? De ce tot acest consum inutil de spațiu de stocare, această duplicare?

[...]
 
Iată că o tânără companie din Suedia, Mapillary (https://www.mapillary.com/), și-a propus acest obiectiv ambițios: să colecteze fotografiile ambientale pe care dorim să le facem publice, să le recompună într-o descriere cât mai detaliată a mediului înconjurător (realitate virtuală) și să ni le ofere înapoi tuturor, sub o licență liberă. Cu cât mai multe fotografii bune și exact poziționate, cu atât mai detaliată imaginea realității înconjurătoare.




marți, 1 august 2017

Cracker-ul Guccifer: ce poate învăța marele public



Marcel Lazăr Lehel, cunoscut drept „crackerul Guccifer”, pretinde că a avut acces la căsuțele de e-mail Google ale d-nei Hillary Clinton și ale altor persoane publice. Foto credit: nationalisti.ro

Recent, pe 9 iulie, postul Antena3 a difuzat un interviu cu dl. Marcel Lazăr Lehel, un român ce se bucură de notorietate internațională (cu conotații negative), fiind cunoscut publicului ca „hackerul Guccifer”. Pe scurt, care este cauza faimei sale, ce a făcut Guccifer? A „spart” căsuțele de poștă electronică personale ale foarte multor figuri publice americane – oameni politici, funcționari superiori și celebrități – precum și pe cele aparținând unor români: europarlamentara PSD Corina Crețu și fostul director al SRI, George Maior.

[...]

Citiți articolul complet pe site-ul revistei ITTrends >>


miercuri, 5 iulie 2017

The Education Ministry in Romania uses Free Software: CentOS GNU/Linux and the Apache Web Server


Looking for baccalaureate grades... Photo credit: libertatea.ro

The results for the national bacalaureate exam in Romania were published today on the Education Ministry's official website.

Since the site was not functional for some time (or probably overloaded immediately after the announcement), an error message was displayed, revealing that the site uses CentOS (a well-known GNU/Linux enterprise-class operating system from the Red Hat family) and the Apache Web Server (from the Apache Foundation). 



 












Both software are immensely popular, international Free Software projects, but it's an extemely rare matter for the Romanian authorities to publicly acknowledge that they actually use Free Software - and to offer technical details (what kind).

For the sake of curiosity, please see what GNU/Linux is and why is called "GNU/Linux" (also here) instead of "Linux".


For reference, I've immortalised the moment in the following screenshot capture (please click to enlarge).


Error message on MEN's website reveals usage of CentOS GNU/Linux and Apache Web Server.

The official website of the Ministry is, of course, made by Siveco, a Romanian IT company that has a mixed reputation because of its constant involvement in lucrative public IT contracts and bids.



duminică, 28 mai 2017

GNU/Linux, promovat ca brand în magazinele românești


Multă vreme, marile rețele de magazine de electronică din România, ca MediaGalaxy sau Flanco, au ignorat sistemul de operare liber GNU/Linux, oferind exclusiv calculatoare și laptopuri care rulau Microsoft Windows.

GNU/Linux este acel sistem de operare pe care publicul îl numește, de cele mai multe ori, doar „Linux”, dar acest lucru este greșit - puteți afla aici de ce.

La raft, computerele care nu includeau în preț o licență de Windows fie rulau sistemul de operare FreeDOS  - un excelent sistem liber, dar care oferă doar o interfață negrafică, în linie de comandă, deci insuficientă pentru un computer actual -  fie aveau instalat un Windows „demonstrativ”, care era (teoretic) șters de către vânzător în momentul livrării computerului, fie erau etichetate, pur și simplu, ca fiind „fără sistem de operare” (situație în care erau mai greu vandabile).

Orice încercare de a cere vreunui vânzător informații tehnice referitoare la GNU/Linux - de felul „este cutare imprimantă sau componentă compatibilă cu GNU/Linux?” sau „dacă cumpăr laptopul model X, voi avea vreo problemă cu găsirea driverelor?” - se solda, din păcate, cu o ridicare mirată din umeri sau cu vreo remarcă scrâșnită de felul „la salariile pe care le primim, vă așteptați să ne intereseze detalii de-astea?”
 
De la o vreme, lucrurile se mai îmbunătățiseră, unele magazine alegând să instaleze, pe cont propriu, un sistem de operare GNU/Linux cu interfață grafică aspectuoasă și prietenoasă, cum ar fi popularele distribuții Linux Mint sau Ubuntu. Deși aceste sisteme de operare nu sunt 100% libere - după criteriile formulate de Fundația pentru Software Liber (FSF) - faptul a reprezentat un progres, publicul larg, netehnic, obișnuindu-se progresiv cu ideea că pe lume mai există și altceva decât deja obositoarele Windows, Word și Excel.

Cu aroma sa de mentă, Linux Mint este mereu preferat de cei care vor să renunțe la Windows și să instaleze un prim sistem GNU/Linux. Foto credit: linuxmint.com

Folosirea Linux Mint și a Ubuntu ca instrumente vizuale pentru a atrage cumpărătorii a reprezentat un pas înainte, dar unul insuficient. Din cauza dramaticei inculturi IT manifestate la noi - școlile și facultățile pregătesc doar viitori utilizatori de Yahoo Messenger, Excel și Facebook, făcând aproape pe față marketing pentru firme ca Microsoft, AutoDesk sau Oracle, iar pătura majoritară a utilizatorilor tineri folosește calculatorul mai ales pentru a asculta muzică - vânzarea sistemelor cu Ubuntu preinstalat este doar un fel mascat de a spune: „dacă ți-ai luat laptop nou, e momentul să ștergi acest Ubuntu „de jucărie” și să instalezi un Windows serios”.

Interfața aspectuoasă și comodă a Ubuntu a fost deseori folosită pentru a tenta utilizatorii să cumpere computere care nu rulează Windows. Din păcate, comoditatea era singurul argument oferit publicului. Foto credit: distroscreens.com

În percepția publică autohtonă, pare să nu conteze prea mult nici faptul că sistemele GNU/Linux se află cu ani-lumină înaintea celor Windows în ceea ce privește securitatea și protejarea anonimatului utilizatorilor pe Internet. Avantajul de a avea un calculator practic imun la viruși - deci, aflat cu totul în afara unei isterii generalizate cum a fost cea recentă, legată de virusul WannaCry - și unul care nu ne „vinde” datele personale către servicii secrete românești și străine nu este, aparent, ceva semnificativ pentru utilizatorii din România. Tot ce contează este faptul că ne-am obișnuit cu un anumit sistem - Windows - fie și unul cu multe probleme, și nu vrem să-l schimbăm nici in ruptul capului!

Ne aflăm într-o monocultură atât de gravă, încât unii nici nu au habar că ar mai exista și alte sisteme de operare în afară de Windows! Pentru ei, a-ți îmbunătăți calculatorul înseamnă, exclusiv, a putea trece la cea mai recent lansată versiune de Windows 10!

Un laptop aflat la vânzare într-un magazin MediaGalaxy anunță explicit utilizatorii că rulează GNU/Linux.

Iată însă că,de curând, lanțurile locale de magazine de electronică au făcut un pas modest, dar semnificativ, care va ajuta la schimbarea înțelegerii de către public. Mai precis, noile laptopuri aflate pe rafturi scot în evidență, prin chiar mini-programele lor de prezentare, faptul că sistemul de operare este GNU/Linux. „Acest dispozitiv rulează Linux OS”, poți citi pe ecran.

E un lucru bun; păcat doar că sistemul este numit „Linux” în loc de „GNU/Linux”, neglijându-se astfel contribuția esențială a grupului de programatori reuniți în jurul Proiectului GNU, a lui Richard Stallman și a fundației sale. Mai mult, prezentarea subliniază că „Linux este marcă comercială înregistrată a Linus Torvalds în SUA și alte țări”, lucru adevărat, dar care lasă prea puțin publicul netehnic să întrevadă faptul că GNU/Linux nu este un sistem de operare comercial și proprietar, ca majoritatea celorlalte.

În fine, felicitări pentru noua inițiativă, fie ea și imperfectă!
 

duminică, 26 februarie 2017

Masacru forestier în pădurea Băneasa, februarie 2017



Făcând azi o plimbare în Pădurea Băneasa din nordul Bucureștiului, am descoperit masacrul forestier pe care o firmă îl face, la numai 200-300 m în spatele restaurantului Casa Albă.

Conform documentelor afișate pe un panou amplasat chiar pe una dintre aleile din pădure, defrișările se fac legal, cu știința și binecuvântarea Ocolului Silvic București. Pe acest panou citim că firma care efectuează lucrările este INTER AGROSILVA SRL din satul Croitori, comuna Uliești, jud. Dâmbovița (administrator Tudor Raluca Nicoleta), CUI 34210260/10.03.2015, nr. înregistrare la Registrul Comerțului J15/179/2015.

Spre documentarea faptelor de distrugere a pădurii, public aici câteva fotografii realizate azi la fața locului, care nu au nevoie de nici un comentariu.

În calitate de cetățean și contribuabil al sectorului 1 din București, solicit oprirea imediată a tăierilor de lemn din această pădure istorică (cu rol de parc public în nordul Capitalei), investigarea legalității acordării autorizației de exploatare a lemnului și anchetarea - penală, dacă este cazul - atât a firmei care efectuează lucrările, cât și a funcționarilor publici care au acordat autorizațiile.

Defrișările se înscriu, probabil, în campania organizată de atac asupra terenurilor din zona Băneasa, prin care s-au construit cartiere de vile în pădure sau la limita de siguranță a pistei de aterizare a Aerportului Băneasa, mall-uri pe terenul Fermei Regale sau chiar cabinete notariale în zone cochete...


































joi, 23 februarie 2017

Despre Dumnezeu în politică și justiție



„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Pe catedrala din Budapesta stă scris adevărul. Foto credit: Pinterest

   Oamenii politici și magistrații de azi (fie ei mai buni sau mai răi, cinsiți sau corupți, bine intenționați sau doar urmărind interese personale) caută, cu toții, să stabilească un echilibru. Un echilibru între politicile și revolta socială „proletară” de stânga (care distrug economia și anulează orice șansă a unei vieți mai prospere) și capitalismul neîngrădit de lege (care, lăsat 100% liber, în forme extreme, ajunge să subordoneze oricare alt aspect al vieții interesului economic, limitând sever libertatea individuală pe care pretinde că o sprijină). Soluția ieșirii din această dilemă este găsirea (și codificarea) unui corp adevăruri obiective, valabile și obligatorii pentru oricine, situate deasupra subiectivismului opiniilor politice sau valorilor materiale.

   Juriștii șe străduiesc să găsească acest adevăr și să-l cuprindă în paragrafe de lege de care întreaga societate e obligată, apoi, să țină seama.

   Dar tot efortul pleacă de la premisa - falsă - că omul poate identifica singur adevărurile obiective, folosind doar mintea proprie, experimentul și concluziile deduse din fapte istorice. Lumea politică modernă, puternic secularizată, tinde să-l elimine pe Dumnezeu din acest proces, conceput ca unul exclusiv omenesc.

   Efortul politicienilor și al juriștilor seculariști este sortit eșecului. Până la începutul sec. XX, bunicii noștri cădeau mai rar în această gravă eroare a despărțirii omului de Dumnezeu, atunci când își proiectau mecanismele societății în care doreau să trăiască.

   „Ergo sum via, veritas et vita”. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, zice Domnul. Când logica umană te trădează, când nu mai ai nici un punct de reper, când nu mai știi încotro să te îndrepți, drumul just pe care trebuie să apuci este, mereu, direcția pe care ți-o arată Dumnezeu. Când pare că adevărul e atât de relativ, încât toți ajung să aibă dreptate, când albul începe să se confunde, derutant, cu negrul, Adevărul este, întotdeauna, deasupra noastră - trebuie doar să-l privim și să-l acceptăm. Când nu mai poți deosebi între calea care duce către bine și cea care merge către abisul distrugerii, al sinuciderii sau al răului absolut, răspunsul corect este, deasemenea, la Iisus.

   Avem Adevărul. Trebuie doar să-l vedem.


luni, 26 decembrie 2016

Lt.-col. Constantin C. Roșescu, In Memoriam - schiță de biografie



La 26 decembrie 2016 se împlinesc douăzeci de ani de când a trecut la cele veșnice bunicul meu matern, dl. Constantin C. Roșescu („Ticu”), locotentent-colonel al Jandarmeriei Regale Române și avocat ieșean. Voi folosi prilejul ca să fixez biografia acestui om mare prin doar câteva vorbe stângace și impersonale, fiindcă dragostea ce o nutresc pentru el și noianul de amintiri vechi nu încap, oricum, în cuvinte...

În cronologia evenimentelor de pe frontul de est al celui de-Al Doilea Război Mondial, numele lt.-col. Roșescu rămâne legat de „Operațiunea Autonomous”, operațiune în care trei ofițeri britanici, agenți ai serviciului secret Special Operation Executive (SOE) au fost parașutați în România. Dintre aceștia, unul, Sir Ivor Porter, a devenit apoi, prin neștiutele legături ale voinței divine, principalul biograf al actualului nostru Rege, Majestatea Sa Regele Mihai I al României.

Scriind acum, în Ajunul Crăciunului, despre bunicul lângă care am copilărit, afecțiunea și gândul mi se îndreaptă, mai ales, spre puținele rude tinere ale neamului nostru, ca și spre toți prietenii și cunoscuții care mai sunt în viață. Doresc ca, la vârsta când va putea prețui cu adevărat toate cele povestite aici, strănepoata colonelului Roșescu să poată cunoaște, cu căldură și mândrie, trecutul familiei din care coboară - unele fapte și amintiri nu sunt menite să dispară odată cu tatăl ei, cu prezența și cu nemărginita lui dragoste pentru ea.

Încercarea de biografie ce urmează se bazează pe fapte pe care le-am trăit, pe amintiri vechi ce mi-au fost relatate în anii '70-'90 direct de către colonelul Roșescu, ca și pe unele documente de familie, originale, pe care le-am putut regăsi. Orice eventuală inexactitate cuprinsă în relatare este neintenționată și mi se datorează în întregime: pe baza amintirilor proprii și a surselor disponibile, m-am străduit să prezint faptele cu maximă acuratețe și obiectivitate.


Locotenentul Constantin C. Roșescu. Fotografie din arhiva familiei, realizată la un studio foto din Iași
Locotenentul Constantin C. Roșescu. Fotografie din arhiva familiei, realizată la un studio foto din Iași

Părinții și copilăria


Constantin C. Roșescu („Ticu”) s-a născut la Iași, pe 2 mai 1912 (19 aprilie, conform calendarului „pe stil vechi” care se utiliza atunci). Părinții săi erau Constantin I. Roșescu, preot al Bisericii Ortodoxe Române și profesor din satul Calu (comuna Calu-Iapa, azi comuna Piatra Șoimului, jud. Neamț) și Clara („Clarissa”) Roșescu, născută Irimescu, din satul Pleșești (jud. Baia, azi Fălticeni), o tânără profesoară cu ascendență poloneză, care preda arta lucrului de mână la școlile de fete din zonă. La data nașterii copilului, părinții erau tineri, având vârstele de 28, respectiv 20 de ani (documentele de stare civilă, preschimbate ulterior, sub regimul comunist, conțin date contradictorii asupra anului nașterii Clarei: fie 1890, fie 1892).

Pentru că familiile erau numeroase și prenumele folosite se repetau frecvent, se impune o precizare menită să înlăture confuziile: prenumele bunicului patern al viitorului locotenent-colonel Roșescu, de la care provine inițiala din numele tatălui său, era „Ion” (sau „Ioan” ?).

Ticu Roșescu era al doilea copil al familiei, după sora sa Maria („Marioara”), născută la 9 decembrie 1910 și devenită apoi un apreciat chirurg oftalmolog (a debutat ca rezident în comuna Bogdănești). În familie, lui Ticu i-a urmat mai tânărul său frate locotenent Ioan C. Roșescu („Ionel”), decedat prematur, erou de război în timpul luptelor purtate în munții Tatra la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Relatări directe făcute de bunicul meu în anii '70 spun că tânărul Ionel Roșescu comanda o grupă de tancuri (probabil blindate ușoare Renault R-35) când un proiectil incendiar german a lovit turela tancului din frunte, în  care se afla. Din cauza deformării, aceasta nu s-a mai deschis și echipajul nu s-a putut salva, pierzându-și viața în incendiu. La repatrierea rămășițelor pământești ale tânărului militar- care odihnesc azi în cimitirul din Piatra Neamț, alături de părinții și sora sa - familia nu a putut face identificarea, fiind vorba doar despre câteva oase carbonizate.

Câteva cuvinte semnificative trebuie spuse și despre tatăl lt.-col. Roșescu, părintele Constantin I. Roșescu, care a avut o lungă strădanie duhovnicească în satele Moldovei, la Iași și Piatra Neamț. Provenind dintr-o familie numeroasă (unsprezece frați), părintele Roșescu a ajuns să îndeplinească funcția de confesor militar în anii grei ai Primului Război Mondial, pe frontul din Moldova. Atunci l-a întâlnit pe generalul francez Henri Mathias Berthelot - șeful Misiunii Militare Franceze și un mare amic al României. Bun cunoscător al limbii franceze, părintele Roșescu s-a bucurat de prietenia generalului, cu care a întreținut, mulți ani, conversații și corespondență; în semn de specială prețuire și camaraderie în timpul războiului, acesta i-a dăruit un ceas Omega de buzunar, având gravate inițialele „C. R.” pe capacul de argint. Târziu în cursul vieții sale, părintele Roșescu, și apoi fiul său, păstrau ca amintire și un trabuc primit în dar de la general...

În anii '70-'80, în casa familiei, din Piatra Neamț, se conserva încă, ca amintire, o cutie metalică pentru alimente, care fusese purtată în raniță de preotul Constantin I. Roșescu în timpul Marelui Război. Cutia - acum deformată și găurită - conținuse o cantitate mare de zahăr; ea oprise un glonț de mitralieră calibrul 7,92 mm, salvând viața părintelui.

Preotul Constantin I. Roșescu este și autorul unei monografii despre comuna Piatra Șoimului, publicată în anii '60 într-un număr redus de exemplare.

Viitorul locotenent-colonel Roșescu și-a petrecut copilăria și adolescența în Moldova, în special la Iași și în localitățile unde tatăl său slujea ca preot:  satul natal Calu, satul Liteni (jud. Suceava) (unde preotul Roșescu a fost paroh și director al Gimnaziului sătesc începând cu 1920), ș.a. Mai târziu, familia Roșescu s-a mutat la Piatra-Neamț, în casa situată pe str. Maiakovschi nr. 7 (azi str. Mihail Sadoveanu 15, casă locuită apoi de familia Rogin).

Constantin C. Roșescu a absolvit Liceul Internat „Costache Negruzzi” din Iași, în promoția 1929-1930.

Fotografia de absolvire a promoției 1929-1930 a Liceului Internat "Costache Negruzzi" din Iași. Constantin C. Roșescu este al nouălea de la stânga la dreapta, penultimul rând. Fotografie din arhiva familiei.
Verso-ul fotografiei de absolvire a promoției 1929-1930 a Liceului Internat "Costache Negruzzi" din Iași. Exemplarul a aparținut lui Constantin C. Roșescu. Fotografie din arhiva familiei.


Constantin C. Roșescu și câinele său, Truș. Fotografie din anii '40, din arhiva familiei.
Constantin C. Roșescu și câinele său, Truș. Fotografie din anii '40, din arhiva familiei.

[...]

[Postare în curs de actualizare]


Informațiile, textele și fotografiile din această biografie pot fi reproduse pentru scopuri necomerciale, cu indicarea sursei și cu condiția ca lucrările derivate să fie publicate sub o licență compatibilă cu Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.

 Creative Commons License

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.