miercuri, 25 martie 2009

Ziua Eliberării Documentelor





Astăzi, 25 martie 2009, se celebrează internațional Ziua Eliberării Documentelor (Document Freedom Day sau DFD).

În această zi, publicul de pretutindeni este chemat să se informeze despre un subiect de actualitate, care ne afectează tuturor libertatea și drepturile.


Informația pe care o prelucrăm cu ajutorul computerelor ne aparține nouă, utilizatorilor – și o dorim accesibilă direct, acum și peste o sută de ani, pe computer, pe telefonul mobil, în bibliotecă, în laborator sau în mașină - poate pe dispozitive care nici nu s-au inventat încă.
Am vrea să avem la dispoziție această informație universal accesibilă cu costuri cât mai mici,apropiate de zero.

Dorim să avem libertatea de a citi, prelucra și modifica informația - care ne aparține - fără restricții, fără să „cerem permisiunea” nici unei autorități sau firme comerciale.

Textele din biblioteci, fișele medicale, informațiile științifice, datele financiare, desenele tehnice, fotografiile, înregistrările audio și video, legile – iată tot atâtea exemple de informații stocate într-un computer, pe care le dorim accesibile oricând avem nevoie și arhivate pe perioade istorice de zeci sau sute de ani.

Dar programele cu care citim aceste informații se schimbă – uneori mai repede decât ne-am dori. Spre deosebire de datele stocate pe hârtie, informația din mediul electronic este volatilă: putem să ajungem în situația de a nu o mai putea citi doar fiindcă nu mai există calculatoarele sau programele care ne ajutau să facem acest
lucru. Savanții numesc deja asta „epoca de piatră digitală” - o eră viitoare, în care omenirea nu mai are acces la arhivele sale de știință și cultură, fiindcă tehnologia cu care se puteau citi aceste arhive (computerele și software-ul) nu mai este compatibilă cu cea din trecut.

Dacă acest scenariu vi se pare un domeniu science-fiction, îndepărtat și nerealist, gândiți-vă la modul în care ați mai putea citi azi o dischetă de 5,25 inch din anii '80, ați mai putea deschide un fișier creat în editorul WordStar (foarte popular prin 1990) sau ați mai putea asculta un disc de patefon din vremea bunicilor.

Pe ce computer va putea fi citită sau actualizată fișa Dvs. medicală, creată la naștere, atunci când veți avea 80 de ani?

Singura GARANȚIE că toată această informație electronică nu se va pierde este stocarea ei în formate standardizate internațional, libere, neaflate sub controlul nici unei firme comerciale. Fișiere a căror „rețetă de fabricație”, bine cunoscută, va putea fi păstrată, înțeleasă și și reprodusă și atunci, fără mari probleme tehnice, restricții legale sau costuri exorbitante.

Atunci când trimiteți altei persoane un fișier într-un format nestandard, proprietar - așa cum sunt, din păcate, popularele fișiere Microsoft Word (.doc, .docx), Excel (.xls, .xslx) sau PowerPoint (.ppt, .pptx) – nu numai că vă obligați interlocutorul să cumpere sau să pirateze (adică să fure!) programul unic, de obicei scump, cu care poate fi citit acel fișier, dar îi restrângeți grav libertatea de a folosi ce software dorește. Cum va putea accesa un client care are un computer Mac (de la Apple) site-ul Web al băncii sale, dacă acesta este creat doar pentru Internet Explorer (pe Microsoft Windows) ? Cum va putea vedea un utilizator Linux un desen CorelDraw! .cdr, știind că firma Corel nu oferă programul său în versiune de Linux? De ce să ne supunem riscului de a fi dați în judecată pentru că am publicat sau folosit o înregistrare audio în format .mp3, dacă o firmă comercială oarecare deține patente software asupra acestui tip de fișier?

Fiindcă trăim într-o epocă digitală, în care interacțiunea între cetățean și stat se face pe cale electronică (Internet, ghișee electronice, vămi, fisc, vot electronic...), libertatea, drepturile cetățenești și intimitatea noastră sunt legate strâns de un mediu electronic cât mai „democratic”, cu minimum de restricții. Problema libertății, „deschiderii” și standardizării documentelor digitale nu este numai problema specialiștilor în calculatoare, ci problema noastră, a tuturor...

Ziua Eliberării Documentelor (Document Freedom Day – DFD) este o zi internațională simbolică, consacrată informării publicului larg asupra necesității de a arhiva informația electronică exclusiv în fișiere libere, standardizate. În 2009, comunitatea internațională celebrează Document Freedom Day pe 25 martie.

La nivel PRACTIC, fiecare dintre noi poate contribui cu ceva, destul de simplu, pentru a înlătura problema blocajului generat de fișierele proprietare:

  • când trimiteți fișiere altor persoane (atașamente e-mail), folosiți exclusiv formate deschise, standardizate internațional, cum ar fi documentele PDF, OpenDocument (.odt, .ods, .odp), HTML (.htm), desenele Scalable Vector Graphics (.svg) sau muzica și filmele OGG (.ogg, .oga, .ogv). Aceste fișiere pot fi deschise cu un număr foarte mare de programe (unele chiar gratuite), sunt bine cunoscute, libere și nu impun restricții asupra software-ului folosit pentru a le citi;
  • insistați pe lângă furnizorii Dvs. de servicii (cum ar fi băncile) să vă pună la dispoziție informația de afaceri necesară în formate deschise, libere. Numai prin insistență susținută din partea clienților, firmele și directorii lor vor conștientiza că trebuie să privească această cerință cu seriozitate și vor elimina, prin standardizare, problemele de schimb de documente electronice, ce apar nedorit de des;
  • pe propriul calculator, încercați să arhivați lucrările Dvs. numai în asemenea formate libere și standardizate, evitând pe cât posibil fișierele proprietare Excel (.xls), Word (.doc), Access (.mdb), AutoCAD (.dwg), Corel (.cdr) sau muzica .mp3, .wma, .wmv;
  • încercați să transmiteți și altora ceea ce ați aflat, arătându-le că propagarea fișierelor proprietare, nestandardizate, ne îngrădește tuturor libertatea și ne generează costuri financiare importante, inutile. Cu cât un număr mai mare de oameni – prieteni, colegi, colaboratori - va conștientiza că ne lovim de o problemă, cu atât această „poluare” va fi mai rapid evitată.


Informarea și educarea noastră, a tuturor, poate începe chiar azi – avem la dispoziție pagini Web cum ar fi:

http://ro.wikipedia.org/wiki/OpenDocument
http://www.documentfreedom.org
http://en.wikipedia.org/wiki/Digital_Dark_Age
http://www.digistan.org/hague-declaration:ro
http://www.softwareliber.ro
http://wiki.services.openoffice.org/wiki/Major_OpenOffice.org_Deployments
http://en.wikipedia.org/wiki/OpenDocument_adoption

miercuri, 18 martie 2009

Telefoanele Blackberry și Windows 7 vor „înțelege” fișierele OpenDocument


Conform unei știri apărută pe site-ul OpenMalaysia, suitele de birou incluse în telefoanele inteligente Blackberry vor putea deschide, începând cu jumătatea lui 2009, fișiere OpenDocument.

Adică fișierele cu extensii .odt, .ods, .odp, libere și standardizate ISO, pe care le folosesc zilnic utilizatorii de Linux, OpenOffice.org, IBM Lotus Symphony și mulți alții...

Știrea a fost confirmată de un manager al RIM, producătorul telefoanelor Blackberry.

Anunțul se adaugă faptului că mini-editorul Wordpad, inclus în viitorul Windows 7 (acum în stadiu beta), suportă deja formatul OpenDocument.

duminică, 8 martie 2009

Puteți ajuta proiectul OpenDisc!


Proiectul OpenDisc este una dintre cele mai frumoase și mai importante inițiative la care am avut ocazia să particip.

Ce este OpenDisc?

Concret, inițiatorii britanici și-au propus să adune de pe Internet o colecție de programe Free Software pentru Windows, pe care să le ofere gratuit publicului sub forma unui disc (CD sau DVD).

Informații despre proiectul OpenDisc sunt disponibile și în Wikipedia: în cea de limbă română sau în cea de limbă engleză.


Bun, dar asemenea proiecte au mai existat! De ce ar fi OpenDisc deosebit?

Pe scurt, fiindcă DVD-ul OpenDisc are câteva caracteristici permanente:

* programele alese sunt de foarte bună calitate, bine finisate, testate și prietenoase;

* majoritatea programelor sunt multi-platformă, adică există în versiuni pentru Linux, Windows și Mac și funcționează identic pe aceste sisteme de operare;

* toate programele incluse sunt software liber;

* discul OpenDisc este distribuit gratuit (sub forma unei „imagini de DVD” - un fișier .iso care poate fi descărcat de pe site-ul proiectului și „ars” pe un disc DVD gol);

* când OpenDisc este introdus în unitatea optică (în Windows), are loc autolansarea unui meniu prietenos care prezintă utilizatorilor lista programelor de pe CD, însoțită de o scurtă descriere a fiecăruia;

* în versiunile viitoare, meniul OpenDisc va fi disponibil în mai multe limbi ale Globului (23, până în acest moment). Scopul declarat este acela de a „sparge” barierele legate de cultură și limbă;

* OpenDisc este actualizat periodic - cam de două ori pe an - incluzându-se cele mai noi versiuni ale programelor din colecție.

Nu pot sublinia îndeajuns importanța pe care acest CD, foarte atent finisat, o are pentru lumea IT. Pentru utilizatorii finali și programatori, OpenDisc este un instrument comod, care le pune la îndemână software liber, gratuit, de bună calitate. Pentru cei care lucrează în domeniul educației, OpenDisc este șansa de a învăța elevii cu un software care funcționează la fel sub toate sistemele de operare importante. Iar pentru cei care oferă Free Software, OpenDisc este instrumentul perfect de a face larg cunoscute alternative la „clasicele” programe Microsoft, proprietare și scumpe.


Proiectul OpenDisc are nevoie de ajutorul Dvs.!

Dacă doriți, puteți contribui fără prea mare efort la îmbunătățirea OpenDisc. Direcțiile în care puteți ajuta sunt următoarele:

* participați la traducerea meniului în limbile pe care le vorbiți fluent (printre care și limba română);

* faceți cunoscut altora proiectul OpenDisc și programele care îl alcătuiesc;

* participați activ la forumul proiectului, acolo unde se iau deciziile privind programele ce vor apărea pe versiunile următoare ale discului;

* donați proiectului hardware sau sume de bani.


De unde puteți descărca versiunea curentă a imaginii .iso OpenDisc?


De la:

http://www.theopendisc.com sau direct
http://downloads.sourceforge.net/opendisc/OpenDisc08.10a.iso (versiunea 08.10a)

vineri, 6 martie 2009

Referendum


Să se răspundă ferm la următoarea întrebare: ce capacitate totală are acest harddisk și cum este partiționat?

joi, 5 martie 2009

Microsoft: cum se face un „standard nestandard”


După scandalul internațional de la începutul lui 2008, când Microsoft a încercat să ridice la rang de standard ISO formatul de fișier folosit în Microsoft Office 2007 - nepopularele fișiere .docx, .xlsx, .pptx, botezate Office Open XML (OOXML) - iată că un al doilea episod din acest „război” se consumă în culise.

Principalul „concurent” al OOXML este formatul de fișier OpenDocument, folosit de multe alte suite de birou și aflat într-o puternică expansiune. Versiunea 1.0 a OpenDocument a fost standardizată oficial, în 2006, cu numărul ISO/IEC 26300:2006.

Profitând de faptul că anul acesta versiunea următoare a OpenDocument, 1.2, va fi propusă spre adoptare, Microsoft încearcă cunoscuta tactică de a „îmbrățisa, extinde și cuceri” standardul concurent.

Altfel spus, se ia un standard ISO oficial adoptat - care poate fi folosit liber și fără costuri de licențiere de către orice implementator - și i se adaugă 2-3 „îmbunătățiri” proprietare, asupra cărora doar o anumită firmă deține controlul. „Îmbunătățiri” care fac fișierele produse după standardul „extins” total sau parțial incompatibile cu programele concurente. Desigur, se mizează pe ignoranța marii mase a utilizatorilor și pe atmosfera de nemulțumire pe care astfel de incompatibilități o creează, în lucrul de zi cu zi...

De această dată, însă, se pare că organismele de standardizare și-au făcut exemplar datoria, anticipând mișcările „neortodoxe” ale Microsoft.

De pe blog-ul lui Rob Weir, președinte al comitetului OpenDocument de la OASIS - organism care se ocupă cu redactarea și discutarea publică a noii propuneri de standard OpenDocument 1.2 - aflăm că, în ultima perioadă, se poartă discuții aprinse asupra facilității de „extindere” a acestuia. În acest comitet, Microsoft și aliații săi ar dori ca standardul să poată fi extins în mod liber, fără ca utilizatorul final să fie prevenit. Însă autorii propunerii originale au luat în calcul posibilitatea ca vreo firmă comercială să încerce să strecoare „codițe” proprietare în standardul oficial aprobat - astfel încât OpenDocument 1.2 impune ca „extensiile” standardului să fie clar marcate și delimitate. Cu alte cuvinte, cine alege să folosească documente „extinse” de diverși implementatori, dincolo de specificația oficială, trebuie să o facă în deplină cunoștință de cauză și „pe riscul său”...

Discuțiile despre acest subiect se poartă pe lista de discuții a comitetului.